Recomandările actuale în diagnosticul și prevenția infecției COVID19 se concentrează pe manifestările respiratorii ale bolii (tuse seacă, dificultăți în respirație, febră), însă noi studii arată posibilitatea de transmitere fecal-orală a SARS-CoV-2 și de subdiagnosticare a simptomelor gastrointestinale ale bolii (diaree, greață, vărsături, disconfort abdominal).
Astfel, respectarea măsurilor de igienă, precum spălatul pe mâini și al alimentelor și dezinfectarea suprafețelor, este critică în limitarea extinderii bolii.
SARS-CoV-2 este un coronavirus, înrudit cu SARS și MERS. Ca orice virus, pentru a se multiplica trebuie să infecteze o celulă. În primă fază se atașează cu ajutorul unor receptori de suprafață de celula care va fi infectată. Apoi își introduce materialul genetic (ARN viral) în aceasta, pe baza căruia, folosind resursele celulei, sunt produse copii virale. Acestea sunt eliberate în afara celulei pentru a infecta alte celule și relua ciclul replicativ.
În cazul epidemiei SARS din perioada 2002-2003, 20-25% dintre pacienți au avut episoade de diaree pe parcursul bolii, mai ales în prima săptămână. La câțiva dintre pacienți a fost identificat ARN viral în probele de scaun, chiar și la 30 de zile de la debutul bolii. Mecanismul propus de infecție a tractului digestiv este cel al receptorului enzimei de conversie a angiotensinei 2.
Studii in vivo sugerează că infecția pulmonară MERS este secundară infecției intestinale. În plus, faptul că majoritatea cazurilor de infecție din cadrul epidemiei au avut legătură cu piețe cu animale sălbatice sugerează transmiterea virusului prin alimente contaminate.
Un articol publicat în The Lancet explică posibilitatea de transmitere fecal-orală a SARS-CoV-2, pe baza dovezilor de excreție fecală a SARS și MERS și a abilității acestora de a rămâne viabile în condiții de mediu care facilitează transmiterea fecal-orală, mai ales la temperaturi și umiditate scăzută.
Sunt necesare și alte studii pentru a înțelege mai bine implicarea gastrointestinală în COVID-19. Acestea ar trebui să urmărească rezistența în mediu a SARS-CoV-2, dacă excreția fecală virală este corelată cu severitatea bolii și cu prezența simptomelor gastrointestinale și dacă este posibilă excreția ARN virală fecală la pacienții în perioada de incubație sau convalescență.De la cercetătorii chinezi sosesc veşti proaste. Noi rezultate ale unor studii ştiinţifice efectuate pe pacienţi infectaţi cu noul coronavirus în China arată că virusul persistă mai mult în fecalele pacienţilor decât în ţesuturile respiratorii.
Cercetători de la Universitatea din Zhejiang au analizat încărcăturile virale din 3.497 de eşantioane respiratorii, fecale, ser şi urină, prelevate de la 96 de pacienţi COVID-19, în zilele de 19 şi 20 martie, scrie agenţia Xinhua.
Printre pacienţi, 22 prezentau simptome uşoare, iar 74 erau cazuri grave. Infecţia cu virusul nou a fost confirmată la toţi pacienţii, prin testarea eşantioanelor de expectoraţii şi a salivei.
Potrivit rezultatelor publicate în British Medical Journal, virusul a fost detectat în fecale la 55 de pacienţi, în ser la 39 de pacienţi şi doar în urină la un singur pacient.
Durata medie de persistenţă a virusului în fecale este de 22 de zile, peste cea de 18 zile în ţesuturile respiratorii şi de 16 zile în ser.
Încărcăturile virale difereau considerabil potrivit tipului de eşantion, eşantioanele respiratorii având cea mai mare încărcătură, urmate de eşantioanele de fecale şi de eşantioanele de ser, care aveau cel mai mic nivel.
