Problematica raportului dintre sex și gen constituie una dintre cele mai controversate teme ale dezbaterii contemporane. În ultimele decenii, s-a dezvoltat ceea ce astăzi este cunoscut sub denumirea de „teorie a genului”, un ansamblu de perspective care disting între sexul biologic și gen înțeles ca identitate sau rol social (Oakley 1972; Butler 1990).
Dezbaterea a depășit de mult granițele academice. Astăzi, conceptele asociate teoriei genului influențează politicile publice, legislația, educația, sistemul medical și discursul cultural. Pentru susținătorii săi, teoria genului reprezintă un instrument necesar pentru înțelegerea mecanismelor prin care societatea construiește roluri și norme asociate feminității și masculinității. Se încearcă a fi folosită nu numai în scop propagandistic, ci și ca instrument de inginerie socială; teoria relativizează importanța sexului biologic și promovează o antropologie incompatibilă cu datele biologiei și ale psihologiei dezvoltării (Pinker 2002; Geary 2010). Dezbaterea este influențată de schimbările culturale generate de modernitate și de postmodernitate. Dacă societățile tradiționale considerau diferența sexuală drept o realitate naturală care fundamentează familia și organizarea socială, teoria genului pune accent pe caracterul istoric și cultural al normelor asociate masculinității și feminității (Foucault 1978; Butler 1990).
În spațiul românesc, fosta Școală de partid (PCR) „Ștefan Gheorghiu”, rebotezată Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), reprezintă una dintre instituțiile în care problematica genului este prezentă atât la nivel curricular, cât și în cercetarea academică. Existența unor discipline precum „Gen și politică”, a unor programe de master care includ dimensiunea genului și a unor proiecte de cercetare dedicate studiilor de gen indică interesul instituției pentru acest domeniu. În cazul SNSPA, analiza programelor publice indică faptul că studiile de gen sunt abordate în special din perspectiva științelor politice, a sociologiei și a politicilor publice. Nu este singura instituție preocupată de acest domeniu. Cu susținere externă, alte universități au dezvoltat astfel de preocupări. De exemplu, la Universitatea de Vest din Timișoara funcționează din 2003 un Centru Interdisciplinar de Studii de Gen, care desfășoară activități de cercetare și formare academică în domeniul studiilor de gen; la Universitatea din București există o Platformă de Studii de Gen în cadrul Institutului de Cercetare al universității iar Facultatea de Sociologie și AsistențăSocială organizează programe postuniversitare în domeniul egalității de șanse și al politicilor de gen; la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” există cursuri de formare privind „integrarea perspectivei de gen” în contextul politicilor NATO, UE și ONU.