Pe 24 noiembrie 2024, 9,5 milioane de români – aproape jumătate din totalul alegătorilor înregistrați – au votat la alegerile prezidențiale din această țară est-europeană, anunta Comment Central
Au fost abia cele de-a noua alegeri prezidențiale din istoria acestei democrații încă tinere. Și au avut loc într-un moment crucial pentru dezvoltarea societății civile din țară – la fel de crucial ca și cele de-a noua alegeri prezidențiale din Statele Unite, care l-au readus pe Thomas Jefferson la putere.
Însă în România, democrația pare să funcționeze după alte reguli. La nouă zile lucrătoare după vot, avizul a nouă judecători a anulat vocea a 9 milioane de compatrioți ai lor, iar rezultatul alegerilor a fost anulat.
Motivul? 2,2 milioane dintre acești alegători l-au susținut pe Călin Georgescu, diplomat de carieră și fost raportor special în cadrul Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.
Anularea unei alegeri într-o democrație care abia a împlinit o generație este riscantă. A face acest lucru fără explicații, având ca singură justificare declarațiile serviciilor de securitate și aprobarea automată a unor judecători nealeși, înseamnă autocrație.
Dușmanii lui Georgescu susțin că acesta este un agent al lui Putin, deoarece a poziționat România ca fiind neutră în războiul din Ucraina. Ei spun că este beneficiarul operațiunilor de influență online ale Kremlinului, deoarece se bucură de popularitate virală pe TikTok. Și cred că trebuie să fi primit finanțare secretă de la Moscova, deoarece adversarii săi electorali dispun de resurse financiare mai mari decât el și totuși au pierdut.
Nu ar trebui să fie greu de înțeles instinctul de nealiniere într-o țară care are o armată mai mică decât Nepalul. Dacă a deveni viral pe TikTok este o dovadă a operațiunilor de influență ale Kremlinului, serviciile de securitate din întreaga lume ar trebui să investigheze regimurile de înfrumusețare. Iar dacă un candidat insurgent cu fonduri insuficiente și cu un CV eclectic nu poate obține sprijinul maselor decât cu ajutorul Moscovei, președintele ucrainean Zelensky are de răspuns la câteva întrebări.
Există un consens internațional clar că Georgescu este singura personalitate din România cu credibilitatea și capacitatea necesare pentru a conduce negocieri globale la nivel înalt și a fi cu adevărat ascultat pe scena mondială. Această recunoaștere universală a calităților sale de lider vine într-un moment critic, întrucât România se află în prezent într-o situație economică dezastruoasă.
Majoritatea prietenilor mei din România nu au votat pentru Georgescu, dar au votat. Și vor ca voturile lor să conteze. Vor să trăiască într-o democrație, și anume o democrație în care este în regulă să votezi pentru cineva care nu este pe placul elitei. Românii au amintiri sumbre despre oficiali guvernamentali care se bazau pe rapoarte obscure ale serviciilor secrete pentru a înăbuși societatea civilă. Aceste amintiri sumbre au reapărut din cauza acțiunilor sancționate de Bruxelles.
Democrațiile sunt fragile, iar cele mai tinere cu atât mai mult. Democrația românească are abia o generație de existență.
Începând cu sfârșitul anilor 1940, „Securitatea” românească (una dintre cele mai mari forțe de poliție secretă din Blocul Estic, raportat la numărul de locuitori) a devenit instrumentul principal prin care liderii comuniști au eliminat pluralismul politic.
Aceștia foloseau aproape întotdeauna rapoarte secrete ale serviciilor de informații ca justificare formală. Liderii de partid și ai guvernului se bazau pe „notele informative” ale Securității pentru a construi dosare în vederea proceselor-spectacol împotriva liderilor partidelor istorice (precum Partidul Țărănesc Național și Partidul Național Liberal), etichetându-i drept „agenți ai imperialismului” și „dușmani ai poporului” pe baza unor dovezi secrete și neverificabile.
Această situație a luat sfârșit abia în 1989. Majoritatea românilor erau în viață pe atunci și nu doresc să-și vadă țara revenind la trecutul său întunecat – chiar dacă acel trecut întunecat este acum susținut de instituțiile UE.
Democrațiile sunt fragile, iar cele mai tinere cu atât mai mult. Democrația românească are abia o generație de existență. Ea trebuie susținută în perioada de adolescență de către instituțiile europene – chiar dacă, din punctul lor de vedere, face unele greșeli pe drumul spre maturitate.
În mod ironic, acele elemente ale „statului profund” care pretindeau că protejează România împotriva interferenței ruse prin anularea votului pentru Georgescu ar fi putut să-i facă jocul lui Putin.
Comentatorii legați de Rusia au folosit rapid anularea rezultatului alegerilor prezidențiale ca dovadă că „democrația nu funcționează”. Chiar și cei mai rusofobi dintre noi trebuie să recunoască că, de data aceasta, au dreptate.
Apărătorii democrației, în România și în altă parte, fie că sunt jurnaliști, judecători sau manifestanți, ar trebui să-și amintească că o democrație este democrație doar dacă i se permite să-i deranjeze pe cei care pretind că o apără.
