Fenomenul aparentelor “reinfectări” cu coronavirusul SARS-CoV-2 se explică prin testele fals-pozitive, deoarece dispozitivele RT-PCR folosite pentru testare sunt foarte sensibile și detectează fragmente din ARN-ul virusului rămas în organism, arată un studiu realizat în Coreea de Sud, citat de 360medical.ro.
Testarea pozitivă a pacienților după ce aceștia au fost considerați vindecați i-a intrigat pe experți, care nu aveau o explicație clară pentru această situație.
În Coreea de Sud, peste 270 de cazuri de aparentă reinfectare au fost raportate, însă astfel de situații s-au înregistrat și în alte țări, inclusiv în România.
Însă un nou studiu realizat de cercetători sud-coreeni pe aceste cazuri, citat de agenția Yonhap, arată că testele care au sugerat posibile reinfectări sunt în realitate fals-pozitive.
Mai exact, testele au detectat prezența ARN-ului viral în organismul pacienților vindecați, însă aceasta este explicată de prezența unor fragmente “moarte” ale virusului.
Cercetătorii argumentează că testele RT-PCR folosite pentru Covid-19 sunt foarte sensibile și pot detecta prezența ARN chiar și din fragmente virale rămase în organism după vindecare, dar acest lucru nu înseamnă că virusul este activ sau că se poate vorbi de “reinfectare”.
Potrivit experților de la Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Coreea de Sud, fragmente din ARN-ul viral pot rămâne în celulă chiar dacă virusul nu mai este activ.
IMUNITATEA LA CORONAVIRUSURI
Noul studiu confirmă teoria multor experți, care consideră că nu este posibilă reinfectarea pacienților cu virusul după ce s-au vindecat – o ipoteză care ar pune sub semnul întrebării chiar posibilitatea dezvoltării unui vaccin.
Experții se bazează pe ceea ce se cunoaște deja în legătură cu alte coronavirusuri mai vechi, la care infectarea și vindecarea generează anticorpi ce protejează cel puțin 40 de săptămâni împotriva reinfectării.
Astfel, SARS-CoV-2 face parte din categoria betacoronavirusurilor, care mai include coronavirusurile SARS-CoV-1 (care a provocat epidemia SARS din 2002-2003), MERS, HCoV-OC43 și HCoV-HKU1 (ultimele două provocând răceli).
Imunitatea la HCoV-OC43 și HCoV-HKU1 dispare în mai puțin de un an (cel mult 45 de săptămâni), în timp ce infecția cu SARS-CoV-1 generează o imunitate de mai lungă durată.
