În spatele ușilor închise ale palatului prezidențial din Kiev, negocierile pentru pace au luat o întorsătură neașteptată. În timp ce trimișii speciali ai Casei Albe încercau să obțină o semnătură rapidă de la Volodimir Zelenski, prezența discretă a trei înalți oficiali occidentali redefiniți ad-hoc drept „consilieri pentru securitatea națională ucraineană” a schimbat radical ecuația diplomatică. Este vorba despre germanul Günter Sautter, britanicul Jonathan Powell și francezul Emmanuel Bonne - consilierii personali de politică externă ai lui Friedrich Merz, Andy Burnham și Emmanuel Macron. Lansați într-o misiune neoficială de supraveghere și coordonare în plină rundă de discuții fino-americane, acești trei diplomati de rang înalt din spatele axei Berlin-Londra-Paris ridică semne grave de întrebare: acționează ei ca simpli garanți ai sprijinului continental sau sunt dovada unei tutelări mascate și a unui adevărat protectorat al Uniunii Europene asupra Kievului?, se intreaba publicatia Boulevard Voltaire
Misterioșii „consilieri europeni pentru securitatea națională ucraineană” pe lângă Zelenski: s-ar putea înțelege prin aceasta că Ucraina nu ar fi independentă, ci, de fapt, un „protectorat” al Uniunii Europene?
Duminică după-amiază, în plină negociere pentru pace între președintele Zelenski și cei doi trimiși speciali ai președintelui Trump veniți de la Moscova, aflam că în palatul prezidențial ucrainean se aflau și unii „consilieri europeni pentru securitatea națională… ucraineană”, cărora președintele ucrainean le raporta stadiul negocierilor sale cu cei doi trimiși americani. Luni, spre sfârșitul dimineții, am aflat că ucrainenii au respins propunerile americane de pace. Ce s-a întâmplat, așadar, între timp? Este ceea ce vom încerca să înțelegem…
Cine erau acești „consilieri europeni pentru securitatea națională”?
Au existat, așadar, trei consilieri care ar fi discutat atât cu președintele Zelenski, cât și, se pare, cu Steve Witkoff și Jared Kushner, conform publicatiilor TV5Monde si Les Echos. Este vorba despre germanul Günter Sautter, britanicul Jonathan Powell și francezul Emmanuel Bonne. Inițial, se preconiza că vor fi mai numeroși*. Acești trei diplomați de rang înalt sunt consilierii lui Friedrich Merz, Andy Burnham și, respectiv, Emmanuel Macron. Ceea ce surprinde însă este desemnarea de către președintele Zelenski a celor trei consilieri diplomatici ca fiind consilieri pentru securitatea națională… ucraineană. Acești trei înalți funcționari au servit, de fapt, drept simple curele de transmisie către președinții și șefii lor de guvern; dar, în acest caz, de ce nu au fost invitați ambasadorii celor trei țări și ai celorlalte state europene?
S-ar putea înțelege prin aceasta că Ucraina nu ar fi independentă, ci, de fapt, un „protectorat” al Uniunii Europene, de vreme ce nu este membru cu drepturi depline? Prezența celor trei trimiși speciali ai două țări din Uniunea Europeană și ai Regatului Unit ar fi putut stârni, pe bună dreptate, gelozia celorlalți membri ai UE și ai celebrei „Coalitii a celor voluntari”… Prin urmare, este posibil ca acești trei înalți funcționari să fi venit la Kiev pentru a „controla” ce a spus sau nu a spus președintele Zelenski celor doi interlocutori americani. Fără îndoială că au acționat și pentru ca președintele ucrainean să nu semneze nimic sub presupusa presiune a celor doi missi dominici ai președintelui Trump.
O prezență europeană deja semnificativă la Kiev
Ajutorul european acordat Kievului se manifestă deja prin prezența a două organisme principale: Delegația Europeană în Ucraina și EUAM-Ukraine, structură ce ar trebui să însoțească reforma administrației locale în vederea viitoarei integrări a Ucrainei în Uniune. În luna mai a anului trecut, atribuțiile acestei ultime structuri au fost extinse și în domeniul apărării și securității. Aceste structuri birocratice ar putea fi completate firesc de trupele Coaliției celor voluntari în cazul semnării unui armistițiu între Rusia și Ucraina, sub forma unor efective alcătuite, pentru moment, aproape exclusiv din francezi și britanici. Dacă adăugăm la aceasta și industriasii europeni de toate naționalitățile care fac deja afaceri la Kiev, asistăm la o cvasi-tutelare — coordonată în principal de germani — a structurilor ucrainene aflate în așteptarea reconstrucției și a integrării în UE și, de ce nu, ulterior în NATO, pentru a garanta securitatea militară a Ucrainei.
Semnarea rapidă, înainte de alegerile midterms, a unui acord de încetare a focului sau chiar a unui tratat de pace între cele două părți aflate în conflict, sub egida americană, nu ar conveni deloc acestor europeni dornici de contracte bănoase pe seama unei țări aflate în război și în așteptarea reconstrucției. Fără nicio surpriză - și, cel mai probabil, la intervenția celor trei diplomați europeni menționați mai sus -, președintele Zelenski nu a aprobat documentul prezentat de americani, sub pretextul că clauzele teritoriale ar obliga trupele ucrainene să părăsească procentul de 20% din Donbas neocupat încă de armata rusă.
Un președinte ucrainean sub presiune
În timp ce presa occidentală insistă adesea obsesiv asupra presupuselor probleme ale președintelui rus, nimeni nu dorește să vorbească cu adevărat despre suferințele și reculurile înregistrate de mai bine de patru ani de forțele armate ucrainene — prezentate, dimpotrivă, drept armate model pentru forțele europene și cele ale NATO. Cu toate acestea, aceste forțe armate se află sub dubla perfuzie financiară a europenilor și militară a americanilor, în special în ceea ce privește informațiile strategice, dar mai ales logistica (rachetele Patriot) și desemnarea țintelor. În prezent, cele mai solide garanții militare de securitate ale Ucrainei sunt oferite tot de umbrela convențională și nucleară americană, în ciuda declarațiilor adesea derutante și zgomotoase ale președintelui Trump.
La acest subiect — Spre o Pax Americana în Ucraina?
Până acum (cu excepția unei săptămâni din februarie 2025, după întrevederea dezastruoasă pentru președintele Zelenski din Biroul Oval al Casei Albe), Trump nu a pus niciodată la îndoială, de exemplu, centrul de coordonare americano-ucrainean de la Wiesbaden. De altfel, s-au putut observa dificultățile soldaților ucraineni puneți la grea încercare de inamic în timpul acelor câteva zile din februarie 2025, când nu au mai putut citi ca pe o carte deschisă dispozitivul și articularea forțelor adverse pe teren. În plus, necesitatea ca americanii să se concentreze de acum pe frontul Iranian, unde ostilitățile au reînceput, îi va obliga, timp de cel puțin un an, să își reducă sprijinul pentru Ucraina.
Europenii vor fi nevoiți, mai devreme sau mai târziu, să lupte pe două fronturi
Europenii care au investit miliarde în acest război împotriva Rusiei vor fi nevoiți destul de repede să facă față și altor amenințări pe „frontul lor occidental”, în special în Insulele Malvine și în Groenlanda, pe care argentinienii și Statele Unite nu le-au uitat. Preluând lozinca președintelui Monroe, președintele Trump prioritizează „America pentru americani” în detrimentul sprijinirii unei țări îndepărtate și a unei Europe care încearcă să facă afaceri profitabile în Ucraina, dar nu o ajută deloc în Orientul Mijlociu împotriva guvernului Gardienilor Revoluției.
Din acest motiv, mai devreme sau mai târziu, europenii vor trebui să reînvețe să trăiască alături de ruși și să se asigure că ucrainenii acceptă un acord de pace — imperfect, ce-i drept —, dar care le va permite să trăiască într-o țară în continuare democratică, independentă și cu o economie de piață. Pentru a-și păstra libertatea, ucrainenii președintelui Zelenski (sau ai succesorului său de după alegeri) vor trebui să renunțe, cel puțin provizoriu, la câțiva „pogoane de zăpadă” din vestul Donbasului. În caz contrar, sunt mari șanse ca ei să devină, mai devreme sau mai târziu, ținta unor eforturi de distrugere masivă necunoscute până acum din partea inamicului rus, care, deocamdată, nu a folosit întreaga panoplie de arme pe care o deține.
De altfel, președintele Zelenski, chiar dacă îl mai numește pe Putin „c... de terorist”, nu ar fi exclus complet posibilitatea de a avea o discuție directă cu acesta în viitorul apropiat. Unde și cu cine altcineva de față? Este un detaliu ce rămâne de stabilit. În caz contrar, războiul va continua, cu derapajele care încearcă deja să se întrevadă.
