Până nu demult, victoria lui Nicușor Dan în alegerile prezidențiale era salutată în cancelariile occidentale și în presa internațională progresista drept un triumf decisiv al valorilor democratice și anticorupție în fața valului populist. Astăzi, însă, narativul entuziast din jurnalele europene s-a prăbușit. O serie de analize publicate de redacții de prestigiu -Le Monde, Frankfurter Allgemeine Zeitung și Financial Times - conturează imaginea unui președinte izolat, slăbit de scandaluri de integritate și incapabil să gestioneze o criză politică și economică tot mai profundă.
Trecutul Securității și compromisul moral (Le Monde)
Într-o analiză semnată de Marine Leduc, publicația franceză Le Monde detaliază efectele investigației de presă privind trecutul generalului Lucian Pahonțu, șeful Serviciului de Protecție și Pază (SPP), menținut în funcție de președinte în ciuda acuzațiilor privind implicarea sa în reprimarea Revoluției din 1989 și a Mineriadei din 1990.
Analiza subliniază că reacția ezitantă a șefului statului a provocat o ruptură fără precedent de propriul electorat reformator:
„Popularitatea sa a scăzut după mai multe decizii și declarații care i-au contrazis angajamentele.”
Refuzul președintelui de a aplica un filtru etic strict în conducerea serviciilor de protecție a atras critici severe din partea societății civile. Politologul Cristian Preda, citat de Le Monde, punctează gravitatea momentului:
„Este primul președinte român care se confruntă cu o asemenea contestare în rândul propriilor susținători, la doar un an de la alegere...”
Mai mult, publicația franceză observă încercarea președintelui de a-și schimba discursul pentru a atrage un electorat mai conservator, strategie considerată falimentară de analiști:
„Această strategie de a se identifica cu adversarii săi de extremă dreaptă este greșită. Este o eroare să întorci spatele propriului electorat...”
Corespondenta Le Monde la București, Marine Leduc, nu este la prima controversă în spațiul public din România. Cu un an în urmă, un articol semnat de aceasta a stârnit un val intens de indignare. Jurnalista susținea că ia românească ar fi fost capturată ideologic și transformată într-un simbol de extremă dreaptă și ultra-naționalist, în timp ce cămașa tradițională ucraineană (vîșîvanka) era prezentată exclusiv ca un simbol internațional al rezistenței și libertății. Materialul a fost vehement contestat de istorici și etnologi români, care au acuzat-o de simplificare ideologică și de stigmatizarea nejustificată a patrimoniului național.
Fritz și mafia sistemului (Frankfurter Allgemeine Zeitung)
Cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), prin jurnalistul Michael Martens, analizează cazul primarului Timișoarei, Dominic Fritz, vizat de o manevră legislativă și judiciară orchestrată de PSD și AUR. În acest context, FAZ evidențiază pasivitatea și ambiguitatea lui Nicușor Dan, care pare să se fi aliniat vechilor rețele de putere pe care promitea să le demanteleze.
Aprecierea FAZ privind prăbușirea capitalului politic al președintelui este categorică:
„...pe plan intern, a reușit într-un timp atât de scurt, cum probabil niciun alt președinte din istoria democratică a României nu a făcut-o, să își dezamăgească complet electoratul de bază.”
Jurnalistul german arată cum imaginea reformatorului independent s-a spulberat în fața calculelor politice cinice:
„Pentru mulți români, el pare acum aproape un reprezentant al intereselor vechiului aparat. De asemenea, critica lui Dan față de nesocotirea vădită a procedurilor statului de drept în cazul Fritz a fost până acum cel mult călduță.”
FAZ sugerează că această atitudine servilă față de sistem este dictată de teama președintelui de a nu fi suspendat din funcție de o majoritate parlamentară ostilă, într-un moment în care nu mai beneficiază de un sprijin popular masiv pentru a câștiga un eventual referendum.
Martens scrie că românii îi reproșează „compromisuri” cu „rețelele corupte” împotriva cărora promisese să lupte și afirmă că pentru mulți români președintele ajunge să semene cu „un reprezentant al vechiului aparat”.
Această formulare este esențială. Pentru că exact aici se întâlnește discursul FAZ cu cel din Le Monde: Dan nu mai este criticat pentru că ar fi prea liberal sau prea european, ci pentru că nu mai este suficient de reformator pentru propriul electorat.
În cazul lui Dominic Fritz, FAZ susține că instituțiile statului aplică reguli cu o viteză diferită în funcție de persoana vizată. Autorul vorbește despre instituții democratice „capturate” de vechile rețele și despre o „mafie a sistemului”.
Iar întrebarea implicită este inevitabilă: dacă Nicușor Dan a fost ales tocmai pentru a rupe aceste rețele, de ce pare acum incapabil să se opună lor?
Jurnalistul german Michael Martens, corespondent FAZ pentru Balcani, a provocat el însuși un scandal internațional de proporții cu doar câteva săptămâni în urmă. În cadrul unei conferințe de presă la Belgrad, susținută de președintele ucrainean Volodimir Zelenski și președintele sârb Aleksandar Vučić, Martens a adresat o întrebare extrem de agresivă și nediplomatică, întrebându-l pe Zelenski ce pot face europenii direct pentru a-l ajuta „să ucidă mai mulți ruși... mai mulți soldați ruși, bineînțeles”. Formularea extremă a jurnalistului german a stârnit critici dure în presa internațională și pe rețelele sociale, fiind acuzat că a abandonat neutralitatea jurnalistică în favoarea unui activism belicos nepermis, episod pentru care a fost nevoit ulteior să ofere explicații publice
Paralizia instituțională și pierderea fondurilor europene (Financial Times)
Tragând linia economică și administrativă a acestei crize, Financial Times (FT) avertizează că România se află pe punctul de a pierde 770 de milioane de euro din fondurile de redresare din cauza incapacității liderilor de la București de a adopta reformele legate de companiile de stat și salarizarea bugetară.
Cotidianul financiar britanic notează că președintele se află într-un blocaj total, refuzând soluțiile democratice de ieșire din criză din cauza calculelor electorale:
„Președintele Nicușor Dan a declarat că va numi un alt prim-ministru doar dacă candidatul va avea suficient sprijin pentru a trece de un vot de încredere.”
Totodată, FT menționează teama președintelui de a apela la judecata alegătorilor:
„Dan consideră alegerile anticipate o linie peste care nu dorește să treacă, potrivit unor persoane familiarizate cu modul său de gândire. Principala sa temere este că partidul de extremă dreaptă AUR... ar fi cel mai probabil câștigător al unui nou scrutin.”
Tabloul dezastrului politic de la București este sintetizat de Kamil Całus, analist la think-tank-ul OSW din Varșovia, ale cărui concluzii sunt preluate de FT:
„Societatea românească vede vechile elite politice nu doar ca fiind din ce în ce mai nedemocratice, ci profund iresponsabile... certându-se de luni de zile pentru putere și influență într-un moment critic pentru țară...”
Mai jos sunt traducerile integrale ale celor trei articole
Le Monde — Marine Leduc
Președintele român Nicușor Dan, fragilizat de dezvăluirile privind șeful gărzii sale apropiate
Generalul Lucian Pahonțu, șeful Serviciului de Protecție și Pază, este un fost locotenent al Securității, poliția politică secretă română, și ar fi fost, de asemenea, prezent la reprimarea manifestațiilor din iunie 1990.
În România, anchetele publicate de site-ul de investigații Recorder provoacă adesea adevărate cutremure în viața politică a țării. Este și cazul investigației publicate pe 26 august, care îl destabilizează direct pe președintele Nicușor Dan. Jurnalista Alexandra Șerban prezintă în detaliu biografia generalului Lucian Pahonțu, în vârstă de 61 de ani, șeful Serviciului de Protecție și Pază (SPP) de douăzeci de ani, care a apărut recent într-o fotografie alături de șeful statului.
Jurnalista dezvăluie un trecut întunecat: cel al unui fost locotenent al Securității, poliția politică a dictaturii comuniste, care ar fi fost apropiat de Vasile Milea, ultimul ministru al apărării din timpul lui Nicolae Ceaușescu (1985-1989).
Potrivit mai multor documente, Lucian Pahonțu a făcut parte din unitatea care i-a reprimat pe manifestanți în prima zi a Revoluției române, la 21 decembrie 1989, provocând 48 de morți. El ar fi fost, de asemenea, prezent în timpul violentei „mineriade” din 13 și 14 iunie 1990, când minerii au fost chemați să-i bată pe manifestanți, în special pe studenții care protestau împotriva alegerii președintelui Ion Iliescu, acuzat că aparținea vechii gărzi comuniste. Cele două evenimente, care au marcat tânăra democrație românească, rămân răni deschise, care nu au fost încă pe deplin elucidate.
După dezvăluirile Recorder, Lucian Pahonțu a recunoscut că s-a aflat la fața locului. În schimb, el a negat orice implicare activă în reprimarea manifestanților, în pofida declarațiilor unor militari care acționau sub ordinele sale și ale căror mărturii pot fi găsite în dosarele judiciare ale Revoluției și ale „mineriadei”.
Dar cel mai mult a surprins reacția lui Nicușor Dan. În cadrul unei conferințe de presă în Republica Moldova, pe 26 august, președintele român a declarat că nu efectuase o „verificare managerială”, așa cum promisese cu un an înainte, când fusese deja întrebat despre lunga carieră a domnului Pahonțu în cadrul SPP.
„Orice persoană care a reprimat sau a participat la una dintre aceste acțiuni nu poate, din punct de vedere moral, ocupa o poziție înaltă în statul român”, a adăugat el, afirmând că Lucian Pahonțu „nu se află în această situație”.
Un „secret al lui Polichinelle”
Intervievat de Le Monde, istoricul Mădălin Hodor, vicepreședinte al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), susține, dimpotrivă, că „președintele se înșală atunci când afirmă că Lucian Pahonțu nu a comis asemenea acte”.
Înființat în 1999, CNSAS este în măsură să verifice dacă o persoană a fost agent sau colaborator al Securității. „Această verificare poate demonstra că persoana a participat la reprimarea manifestanților sau că nu există suficiente dovezi, în conformitate cu legea, că a comis acte care au adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale. Or, această verificare nu a fost făcută în cazul domnului Pahonțu”, confirmă istoricul.
Prezența foștilor agenți ai Securității în serviciile de informații și de securitate a fost documentată în repetate rânduri, în special în anii 1990-2000. Pentru Mădălin Hodor, cazul lui Lucian Pahonțu era un „secret al lui Polichinelle”, însă ancheta Recorder a permis aducerea unor elemente suplimentare privind implicarea sa: „Societatea românească pare să uite acest trecut sau preferă să-l ignore pentru perioade lungi, iar de fiecare dată când izbucnește un asemenea scandal descoperim că unele probleme nerezolvate de treizeci și șapte de ani încă ne bântuie”, deplânge istoricul.
Scăderea popularității
Reacția președintelui român i-a dezamăgit pe alegătorii săi, care, de câteva luni, se îndoiesc tot mai mult de el. Pe rețelele sociale, mai multe personalități ale societății civile au anunțat că nu îl vor mai „vota” pe Nicușor Dan sau chiar că ar susține revocarea sa în cadrul unui referendum.
„Este primul președinte român care se confruntă cu o asemenea contestare în rândul propriilor susținători, la un an după ce a fost ales”, subliniază politologul Cristian Preda, fost consilier al președinților Emil Constantinescu (1996-2000) și Traian Băsescu (2004-2014).
În mai 2025, Nicușor Dan, centrist și independent, fusese ales în turul al doilea în fața naționalistului George Simion. Victoria sa a pus capăt mai multor luni de criză politică, marcate de ascensiunea extremei drepte și de anularea scrutinului prezidențial din decembrie 2024, pe fondul suspiciunilor de ingerință rusă. Nicușor Dan apăra atunci poziții reformiste, proeuropene și anticorupție, cu un discurs bazat pe ideea unei „Românii oneste”.
Popularitatea sa a scăzut după mai multe decizii și declarații care contraziceau angajamentele sale. În februarie, prezența sa în calitate de observator la Consiliul Păcii al președintelui american Donald Trump, precum și folosirea calificativului „pro-occidental” în loc de „pro-european”, au provocat critici, la fel ca unele dintre discursurile sale cu accente naționaliste și religioase.
„Această strategie de a se identifica cu adversarii săi de extremă dreaptă este greșită. Este o eroare să întorci spatele propriului electorat, iar Nicușor Dan nu câștigă popularitate în altă parte”, estimează Cristian Preda.
În cazul lui Lucian Pahonțu, politologul amintește că „sursa politică a regimului nostru democratic este Revoluția din 1989. Or, acest om încercase să blocheze calea revoluționarilor”.
În opinia sa, șeful SPP este înainte de toate un om „foarte abil”, care a știut să se facă indispensabil.
În ultimele zile, Recorder și publicația online Snoop au dezvăluit că Lucian Pahonțu cumulează, de doi ani, o pensie de 7.000 de euro, pe lângă salariu, și că o treime din teza sa de doctorat reprezintă plagiat.
----------------------------------------
Frankfurter Allgemeine Zeitung — Michael Martens
Fritz și mafia sistemului
De Michael Martens, Viena
De câteva săptămâni, „cazul Fritz” zguduie România. O coaliție formată din naționaliști și postcomuniști încearcă să-l înlăture de pe scena politică pe unul dintre cei mai populari politicieni ai României. În demersul lor împotriva primarului german al Timișoarei, Dominic Fritz, aceștia sunt sprijiniți de complici docili din justiția română.
Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) și Partidul Social Democrat (PSD) folosesc o modificare legislativă pentru a scăpa de Fritz. În noul proiect al așa-numitei Legi a integrității au introdus o clauză cu aplicare retroactivă. În realitate, legea este una dintre cele șase pe care România trebuie să le adopte sau să le reformeze, în conformitate cu un acord cu UE, până la sfârșitul lunii august, pentru a primi fondurile europene restante. În total, este vorba despre mai mult de cinci miliarde de euro. Numai de „Legea integrității” depinde o plată de 770 de milioane de euro.
Mulți bani pentru țara cu cel mai mare deficit bugetar din UE.
În loc să reformeze legea, clauza introdusă de AUR și PSD o îndepărtează și mai mult de standardele europene. Se pare că alianța informală dintre cele două partide mizează pe faptul că va reuși să treacă de Comisie. Până acum, această luptă politică, care riscă să împingă România și mai adânc în abisul corupției, a fost aproape ignorată în Europa. Acum însă, parlamentarii europeni din grupurile creștin-democrat și liberal cer blocarea unor sute de milioane de euro pentru București.
O modificare legislativă transformată în farsă?
Dominic Fritz, născut în 1983 la Lörrach și crescut în Pădurea Neagră, este unul dintre cei mai cunoscuți politicieni ai României. Fostul șef de cabinet al fostului președinte federal Horst Köhler s-a mutat în urmă cu câțiva ani în România și a învățat să vorbească fluent românește. În 2020 a fost ales pentru prima dată primar al Timișoarei, al cincilea oraș ca mărime al țării, cu aproximativ 250.000 de locuitori. Patru ani mai târziu a fost reales. Din 2025 este și președintele Uniunii Salvați România (USR), al patrulea partid ca mărime din Parlament.
USR susține o integrare fermă în UE și o luptă strictă împotriva corupției. Însă mandatul său de primar al Timișoarei s-ar putea încheia în curând, dacă Parlamentul român aprobă modificarea „Legii integrității”. Potrivit opiniei majorității specialiștilor, această modificare este o farsă.
Originile cazului datează din 2020. În primele sale zile ca primar, Fritz a semnat atunci un plan urbanistic pentru o zonă rezidențială. Planul fusese deja aprobat de vechiul consiliu local și semnat de predecesorul său. Faptul că Fritz și-a pus totuși semnătura sub documentul care avea deja forță juridică este atribuit de observatori lipsei de experiență a noului politician local.
Din punct de vedere juridic, semnătura era lipsită de importanță. Fritz ar fi putut semna și Declarația de Independență a Statelor Unite, iar efectul ar fi fost același, ironizează un interlocutor din Timișoara care urmărește îndeaproape cazul.
Însă la elaborarea planului urbanistic participase, cu mult timp înainte de instalarea lui Fritz în funcție, și un arhitect care îi împrumutase lui Fritz 25.000 de lei, la acea vreme puțin peste 5.000 de euro, în timpul campaniei electorale. Banii au fost înregistrați în mod corespunzător și ulterior rambursați din fondurile decontate de stat pentru campania electorală. Totul era în conformitate cu legislația română.
Cu toate acestea, Agenția Națională de Integritate, ANI, a folosit ani mai târziu această situație împotriva lui Fritz. Agenția a prezentat cazul drept un conflict de interese, i-a redus salariul cu zece procente și i-a impus o interdicție de trei ani de a ocupa funcții publice. Acum, cazul ar putea duce chiar la suspendarea lui Fritz.
Agenția de Integritate a fost înființată, la fel ca Direcția Națională Anticorupție (DNA), în contextul aderării României la UE în 2007, la presiunea Comisiei Europene, pentru a combate răul endemic al corupției din România. De atunci, politicienii și înalții funcționari români trebuie să depună anual declarații de avere. Obligația de transparență se aplică și soților și copiilor minori. Sarcina ANI este să verifice aceste declarații. Dacă situația patrimonială nu poate fi explicată prin veniturile oficiale ale persoanei respective, trebuie demarate investigații. Inspectorii de integritate ai ANI pot impune sancțiuni dure – așa cum s-a întâmplat în cazul Fritz.
Rețelele corupte acaparează instituțiile democratice
Pe hârtie, ideea părea bună. Se credea că astfel se va putea pune capăt corupției notorii a clasei politice care a adus România în UE în 2007. Dar, la fel ca în cazul DNA, care între timp a fost în mare măsură limitată din punct de vedere politic, și evoluția ANI a urmat o traiectorie similară.
Pentru o vreme, instituția a funcționat cu adevărat eficient și i-a făcut pe funcționarii corupți să se teamă. Dar de mult timp vechile rețele de la București au acaparat toate instituțiile care ar fi trebuit să le limiteze activitatea. Au fost instalați oameni de încredere. Aceștia se asigură că dosarele împotriva aliaților politici sunt lăsate nesoluționate atât de mult timp încât faptele se prescriu. În schimb, adversarii sunt urmăriți și sancționați cu rapiditate.
Felul în care funcționează acest mecanism în țara cu aproape 19 milioane de locuitori a fost demonstrat la sfârșitul anului 2025 de portalul românesc de investigații Recorder. Documentarul video de două ore intitulat „Justiție capturată” a fost vizionat între timp de 5,6 milioane de ori pe YouTube.
Recorder a demonstrat corupția din justiție nu prin zvonuri sau surse neverificabile, ci prin intermediul justiției însăși. Timp de 18 luni, jurnaliștii de investigație au urmărit meticulos desfășurarea proceselor de corupție, au discutat cu persoanele implicate, au verificat procesele-verbale ale instanțelor și au asistat la ședințe de judecată.
A rezultat că, în special la Curtea de Apel București, procesele împotriva inculpaților corupți – și cu bani – sunt amânate sistematic până la prescrierea faptelor. Acest lucru este realizat, printre altele, prin faptul că, de fiecare dată când un proces se apropie de pronunțarea unei sentințe, conducerea instanței mută un judecător din completul competent. Trebuie găsit un nou judecător, care are nevoie de timp pentru a se familiariza cu dosarul. Acest lucru consumă timp. Jocul este repetat până când se ajunge la termenul de prescripție.
Dosarele instanțelor românești sunt pline de asemenea cazuri.
În „cazul Fritz”, autoritățile competente nu au tergiversat însă investigațiile. Au lucrat cu viteză maximă. Pentru că aici nu era vorba despre protejarea unui politician corupt de urmărirea penală prin amânări și tergiversări. În schimb, aparent se urmărea eliminarea de pe scena politică a unui politician care declarase credibil război vechiului sistem.
Acuzația: Fritz ar fi primit bani împrumut de la o persoană care a beneficiat de pe urma unui proiect urbanistic semnat de el.
În acest caz, cronologia este ignorată. Proiectul fusese deja planificat și aprobat atunci când Fritz a devenit primar. Semnătura sa nu a schimbat nimic.
Rolul președintelui Nicușor Dan
Scandalul judiciar este agravat de faptul că AUR și PSD și-au folosit majoritatea parlamentară pentru ca o modificare corespunzătoare din cel mai recent proiect al „Legii integrității” să poată fi aplicată retroactiv chiar împotriva lui Fritz.
Aceasta nu fusese prevăzută inițial și contrazice toate principiile statului de drept, însă Curtea Constituțională a declarat-o legală.
Decizia deja definitivă a ANI împotriva primarului urmează astfel să fie înăsprită retroactiv prin introducerea sancțiunii pierderii imediate a mandatului, sancțiune care nu exista la momentul presupusei fapte.
Dacă va fi adoptată, așa cum intenționează AUR și PSD în aceste zile, Fritz va trebui să renunțe la funcția de primar în termen de o lună.
Remarcabil în acest scandal judiciar este și rolul președintelui Nicușor Dan.
Acesta fusese ales în mai 2025, în turul al doilea, împotriva naționalistului și liderului AUR George Simion. Victoria sa s-a datorat alegătorilor proeuropeni și liberali, precum și minorității maghiare, care doreau să împiedice un naționalist român să ajungă în fruntea statului.
În Europa, victoria lui Dan a fost primită cu ușurare. Nu doar la Bruxelles exista temerea că, sub conducerea lui Simion, susținut de mișcarea MAGA, România ar putea urma în politica externă modelul Ungariei lui Viktor Orbán și ar putea deveni o nouă poartă de intrare pentru blocajele rusești.
Dan nu este, într-adevăr, un om al Moscovei.
Însă, în politica internă, a reușit atât de repede – probabil ca niciun alt președinte din istoria democratică a României – să-și dezamăgească total electoratul tradițional.
I se reproșează compromisuri slabe cu rețelele corupte împotriva cărora promisese să lupte. Pentru mulți români, el pare acum aproape un reprezentant al vechiului aparat.
Și criticile lui Dan la adresa încălcării evidente a procedurilor statului de drept în cazul Fritz au fost, până acum, cel mult călduțe.
Președintele ar putea pierde un referendum
Este adevărat că președintele a retrimis Parlamentului prima versiune a „Legii integrității” și a sesizat Curtea Constituțională cu privire la anumite îngrijorări.
Însă Dan nu a reușit să condamne clar manevrele AUR și PSD – nici măcar atunci când cele două partide au introdus o clauză retroactivă în cel de-al doilea proiect de lege.
Un posibil motiv: cele două partide ar avea majoritatea necesară pentru a iniția o procedură de suspendare a sa. Înainte de aceasta ar sta însă un referendum.
Având în vedere profunda dezamăgire pe care Dan a provocat-o în rândul categoriilor de alegători care l-au susținut în 2025, este însă posibil ca Dan să piardă un asemenea referendum.
Poate fi explicată astfel transformarea lui Dan dintr-un luptător neînfricat împotriva corupției într-un compromisist cu multă flexibilitate?
La București, cel puțin, aceasta este o explicație care poate fi auzită frecvent.
Dacă Fritz va fi într-adevăr obligat să renunțe în curând la funcție, cariera sa politică nu se va încheia însă. Poate chiar că abia atunci va începe.
În urma atacurilor împotriva liderului lor, partidul USR s-a poziționat demonstrativ în spatele lui Fritz. La o reuniune a conducerii extinse a partidului, toți cei 151 de participanți s-au pronunțat în favoarea lui Fritz.
S-a afirmat că ceea ce este pus la cale împotriva sa nu anulează nici voturile timișorenilor, nici sprijinul membrilor USR.
Fritz însuși a declarat că „mafia sistemului” a crezut că îi poate diviza partidul – însă s-a înșelat.
---------------------------------------------------
3. Financial Times — Marton Dunai
România va pierde 770 de milioane de euro din fondurile UE din cauza crizei guvernamentale
Bucureștiul va rata termenul de luni pentru adoptarea legilor necesare pentru ca Bruxellesul să aprobe fondurile destinate redresării
Principalele partide din România nu au reușit să cadă de acord asupra unui nou prim-ministru după ce Ilie Bolojan, în dreapta, a fost înlăturat în mai.
De Marton Dunai, Budapesta
România este pe cale să piardă 770 de milioane de euro din fondurile europene, după ce cea mai recentă criză politică a blocat adoptarea unor legi cerute de Bruxelles pentru reformarea salarizării din sectorul public și a companiilor de stat care înregistrează pierderi.
Comisia Europeană a stabilit data de 31 august drept termen-limită pentru adoptarea reformelor legate de fondurile europene destinate redresării după pandemia de Covid-19, fonduri care sunt disponibile doar până la sfârșitul acestui an.
Însă Partidul Social Democrat s-a opus proiectelor de lege și s-a retras din coaliția guvernamentală în luna mai – iar partidele nu au reușit de atunci să ajungă la un acord asupra unui nou prim-ministru.
Siegfried Mureșan, candidatul preferat al centrului-dreapta pentru funcția de premier, a calificat impasul drept un „test al adevărului politic” pentru angajamentul României față de reformarea sectorului public postcomunist, nesustenabil.
„Reforma legii salarizării din sectorul public ar corecta inegalitățile, ar limita privilegiile distribuite politic și ar debloca 770 de milioane de euro”, a declarat Mureșan pentru Financial Times.
El a spus că episodul a consolidat poziția Partidului Național Liberal de centru-dreapta împotriva unei viitoare coaliții cu Partidul Social Democrat, după ce PSD s-a alăturat extremei drepte pentru a-l înlătura pe premierul liberal Ilie Bolojan.
PSD a susținut că reformele sunt mult prea austere și că Bolojan ar fi trebuit să negocieze un acord mai bun cu Comisia Europeană.
Însă reformele vizau și rețelele de clientelism care au susținut de mult timp influența PSD în administrația publică și în companiile de stat, unde posturile, numirile în consiliile de administrație și subvențiile reprezintă în continuare monedă politică, la 37 de ani de la căderea comunismului.
Siegfried Mureșan este candidatul preferat al centrului-dreapta pentru funcția de premier.
Companiile de stat din România sunt ineficiente și împovărate de miliarde de euro datorii. Cea mai mare dintre ele este CFR, operatorul feroviar de stat, care a anunțat în iulie că se așteaptă să piardă aproximativ 100 de milioane de euro numai în acest an.
Datoriile sale se ridicau la peste 430 de milioane de euro la sfârșitul anului 2025.
CFR s-a confruntat mult timp cu dificultăți în întreținerea și modernizarea rețelei și a trenurilor, iar unele servicii circulă acum mai lent decât o făceau în urmă cu un secol.
„Menținerea status quo-ului în aceste companii, fără nicio reformă, a creat găuri negre pentru economia României”, a declarat în aprilie vicepremierul Oana-Clara Gheorghiu, când a prezentat planurile de reformă.
Salariile din sectorul public consumă aproximativ 30 de miliarde de euro anual, în timp ce sindicatele puternice ale țării continuă să solicite majorări salariale pe care analiștii le consideră nesustenabile, în condițiile în care Bucureștiul încearcă să-și reducă deficitul bugetar, după ce acesta a ajuns anul trecut la aproape 8% din PIB.
Agențiile de rating urmăresc situația îndeaproape, datoria suverană a României fiind în continuare cu doar o treaptă peste categoria „junk”, nerecomandată investițiilor.
Małgorzata Krzywicka, director asociat al Fitch pentru Europa de Est, a declarat că este probabil ca autoritatea politică să rămână slabă pe termen scurt, după ce agenția a menținut în iulie România la cel mai scăzut nivel al categoriei investment-grade.
„Actuala criză politică se desfășoară pe fondul unei acumulări de crize suprapuse”, a declarat Kamil Całus, analist la think-tankul OSW din Varșovia.
El a indicat presiunile economice, amenințarea la adresa securității reprezentată de războiul Rusiei din Ucraina, inclusiv incursiunile frecvente ale dronelor de-a lungul frontierei României cu Ucraina, precum și creșterea prețurilor la energie, legată de războiul din Iran.
„Societatea românească îi vede pe vechii politicieni nu doar ca fiind din ce în ce mai nedemocratici, ci și profund iresponsabili”, a spus Całus.
Aceștia „se ceartă de luni întregi pentru putere și influență într-un moment critic pentru țară și nu reușesc să restabilească stabilitatea de bază atunci când aceasta este cel mai necesară”.
Relațiile dintre PSD și centrul-dreapta s-au deteriorat atât de grav încât niciuna dintre părți nu este dispusă să reînvie vechea coaliție, lăsând Parlamentul blocat.
Președintele Nicușor Dan a declarat că va numi un alt prim-ministru doar dacă acesta beneficiază de suficient sprijin pentru a trece de votul de încredere.
Alegerile anticipate ar fi dificil de declanșat, au declarat analiștii, observând că România nu a mai organizat alegeri anticipate de la căderea comunismului în 1989.
Cel mai probabil rezultat este un guvern minoritar sau o majoritate fragilă, construită prin transferuri de parlamentari.
Dan consideră alegerile anticipate drept o linie pe care nu este dispus să o treacă, potrivit unor persoane familiarizate cu modul său de gândire.
Principala sa preocupare este că partidul de extremă dreaptă AUR, cotat în sondaje la 35-40%, ar fi cel mai probabil câștigător al unui nou scrutin.
„Va exista deocamdată un guvern minoritar, mai bine obișnuiți-vă cu asta”, a declarat Hunor Kelemen, președintele partidului etnic maghiar UDMR, care făcea parte din coaliția de patru partide prăbușită în aprilie.
Un guvern AUR este „inevitabil”, a spus Kelemen.
„Vom vedea dacă acest lucru se va întâmpla în 2026 sau în 2028.”
„Dar și-au dublat sprijinul față de alegerile precedente și încă mai au loc să crească. Cu cât ne descurcăm mai prost, cu atât ei cresc mai mult.”
