minute nelimitate, zile limitate

03 Dec 2015 | scris de Luiza Moldovan
minute nelimitate, zile limitate

doamna de unde-mi plătesc eu cablul îmi oferă în fiecare lună minute nelimitate. zici ca-i dumnezeu! “un abonament cu minute nelimitate doriţi? din care eu reţin doar “minute nelimitate doriţi?” nu doresc niciodată minute nelimitate. odată, mi s-au dat cîteva sute de minute. alţi dumnezei şi ăia. una-două, decid ei că să-ţi mai dea nişte minute nelimitate. le-am acceptat dar niciodată nu le-am consumat. băi, ce fac io aici? nu-mi consum minutele???!!!?? dar viaţa… viaţa mi-o consum? m-am întrebat io retoric şi pe urmă m-a buşit rîsul.

paradoxul vieţii noastre e că avem minute nelimitate dar avem zilele limitate. ce să fac io cu minutele nelimitate dacă zilele-mi sînt numărate? si cît pot să vorbesc? cît? cît? de fapt, pot să vorbesc. odată am ascultat toată convorbirea unei fete de liceu de la pod de la băneasa pînă în titan, unde am coborît io. mai avea o staţie şi ajungea la capăt. am lăsat-o vorbind. deci poţi să vorbeşti.

la metrou astăzi l-am auzit pe un tip cum i se plîngea prietenului său că iubita lui e geloasă. a trebuit să ascult tot, am ascultat tot. iubita lui venea în spatele lui cînd el era pe mess cu mai mulţi amici şi-l verifica. a făcut o scenă cînd a văzut căă vorbeşte cu una, o colegă de job. “e doar o colegă de job”, făcea el. “aha, şi marmota învelea ciocolata-n staniol!”, “frate, nimic nu crede asta! io i-am spus că n-o mai duc mult aşa”. minute nelimitate.

o prietenă de-a mea îmi închide telefonul de cîte ori o sun. “am minute nelimitate”, îmi spune. io o-ntreb mereu dacă o să trăiască veşnic, în virtutea faptului că are minute nelimitate. şi ea face invariabil “ha ha”.

io n-am, chiar aşa, minute nelimitate, dar am cîteva sute, să zic, deoarece sînt loială firmei. nu contează. să ai minute nelimitate e mai mult decît să ai cîteva sute de minute! tot ea mă sună pe mine. mulţi prieteni mă sună ei pe mine.

toată lumea are minute nelimitate. avem, prin urmare, o viaţă nelimitată. cred că dumnezeu moare de rîs (sic?!?) cînd ne aude cu minutele noastre nelimitate.

“o, daaa? minute nelimitate? pe bune?!? ia să vedem acum, cînd te strig la catalog!”

Alte stiri din Editorial

Ultima oră