În teoria politică, se spune adesea că marile schimbări se produc lent, aproape pe nesimțite, exact ca în celebra metaforă a broaștei fierte la foc mic. Într-o analiză sclipitoare și plină de cinism publicată pe platforma X, Brivael Le Pogam, cofondator al startup-ului de inteligență artificială argil.ai, susține că ingineria socială a globalismului funcționa perfect după această rețetă – până în momentul în care „bucătarii” sistemului au făcut o greșeală fatală.
Prinse în panica pandemiei de Covid-19, elitele au dat temperatura de la 30 la 100 de grade dintr-o singură mișcare. Rezultatul? Mecanismul de control a devenit brusc vizibil, iar „broasca” a sărit din oală. Completată de mutarea strategică a lui Elon Musk, care a cumpărat Twitter pentru a deschide capacul și a le permite milioanelor de oameni să se reconecteze, această accelerare istorică a marcat, în viziunea lui Le Pogam, începutul declinului globalist.
Cel mai mare șoc suferit vreodată de globalism?
Covidul.
Vorbesc serios. Și, dacă stai să te gândești, e chiar destul de ironic.
Toată lumea cunoaște povestea broaștei din oală. Ridici temperatura cu un grad o dată, broasca se obișnuiește, se obișnuiește, se obișnuiește și sfârșește fiartă fără să fi sărit vreodată.
Proiectul globalist era exact asta. O oală perfect controlată. Un grad pe an. Un transfer de suveranitate pe ici, o agenție supranațională pe dincolo, o mică retragere a libertății de exprimare, nimic alarmant, dormiți liniștiți. În 2019 eram la 30 de grade și broasca găsea apa chiar plăcută.
Problema este că proiectul nu era încă „blocat”. Încă în faza de construcție. Mai erau încă douăzeci de ani de fierbere lentă.
Și atunci apare Covidul. Iar bucătarii, îmbătați de propriul lor putere, fac singurul lucru pe care nu trebuiau să-l facă niciodată: sar de la 30 la 100 de grade dintr-odată.
Carantine. Declarații pentru a ieși să cumperi pâine. Permise pentru a exista social. Cenzură în direct a medicilor disidenți. Școli închise, frontiere închise, bunici murind singuri, și toate acestea coordonate la nivel global, cu aceleași formule de limbaj în douăzeci de limbi.
Broasca a simțit că apa fierbe. Și a sărit.
Sute de milioane de oameni perfect apolitici, care nu contestaseră niciodată un jurnal de știri în viața lor, au văzut mecanismul în acțiune. Accelerat. Fără decor. Nu poți arăta planul cu treizeci de ani în avans și să te aștepți ca lumea să-l uite. Covidul a fost trailerul filmului, iar sala întreagă a cerut banii înapoi.
Aceasta este legea mecanică uitată de „bucătari”: un sistem de control supraviețuiește doar atâta timp cât rămâne invizibil. Covidul l-a făcut vizibil. Vârful de expunere al proiectului globalist și începutul declinului său, în același an.
Dar o broască ce sare nu este suficientă. Trebuie ca și capacul să fie deschis.
Și aici un om a cheltuit 44 de miliarde de dolari ca să cumpere capacul.
Toată lumea a râs. Cea mai proastă afacere din istorie, spuneau ei. Doar că fără Twitter eliberat, fiecare broască ce sărea cădea înapoi singură, în tăcere, dată afară din vizibilitate. Cu X, broaștele s-au văzut între ele. Milioane. Și o broască ce descoperă că sunt milioane nu se mai întoarce niciodată în oală.
Bucătarii au avut treizeci de ani de răbdare și i-au irosit în doi ani de panică. Elon a avut doi ani de îndrăzneală și a blocat treizeci de ani de viitor.
Oala este goală, apa se răcește, iar broaștele construiesc rachete.
La treabă.
