Un exaltat, un om & un metrou

21 Apr 2016 | scris de Luiza Moldovan
Un exaltat, un om & un metrou
Sînt fan metrou. Mereu am spus-o şi-am s-o spun. Sînt fan metrou. Ca să mă simt liniştită în viaţa mea, trebuie să am metroul aproape de unde stau sau unde mă duc.
 
Dacă mă duc la cineva la care n-am mai fost în vizită, mă asigur că ştiu unde e cea mai apropiată staţie de metrou.  
 
Nu mă-ntreba de ce, aşa funcţionez. Mă dă peste cap faptul că sînt zone în Bucureşti în care n-ai cum s-ajungi cu metroul. 
 
Merg cu metroul de cînd s-a înfiinţat. Cînd s-a dat în folosinţă #nuştiucare magistrală ne-a dus cu şcoala cu metroul. 
 
Era o monedă de trei lei un dus-întors cu metroul. 
 
Eu aş vrea să existe metrou pînă la Timişoara şi pînă la Constanţa şi pînă la Oradea şi pînă la Iaşi. Şi dincolo de. 
 
Sînt pur şi simplu fan metrou. Ăştia ne ameninţă de foarte mulţi ani că fac metrou pînă la aeroport. 
 
Băi, deci murim noi, mor şi copiii noştri (de bătrîneţe!!!!) şi metrou pînă la aeroport tot n-o să fie. Pe pariu! Metroul în Drumul Taberei e încă departe de certitudine. 
 
Mi-ar plăcea să pot să iau metroul pînă la Timişoara dimineaţa şi seara să pot să mă întorc înapoi în Bucureşti. 
 
Deocamdată, singura modalitate prin care se poate face asta e avionul. Care poluează mult şi e scump. 
 
Aş vrea să existe metrou pînă la Sibiu. Pînă la Sibiu nu e avion direct. Cu trenul faci nouă ore. Te plictiseşti de moarte. Are zone în care se merge şi cu zece la oră. 
 
Poţi să alergi liniştit pe lîngă tren. 
 
Nu există cursă directă de avion Bucureşti-Sibiu. Ca să ajungi la Sibiu din Bucureşti, trebuie să faci escală la Frankfurt! 
 
Aşa funcţionează lucrurile. Mă întreb de ce nu se face o cursă Bucureşti – Sibiu cu escală la Tokyo. 
 
“Cînd ajungeţi, mamă?” “Nu ştiu, că acuma sîntem deasupra Chinei, te mai sunăm cînd ajungem în Alaska, să pui ciorba la-ncălzit, da?”, “Bine, bine, v-aştept, pa!”.
 
Prin urmare faptul că iei metroul e un lucru minunat. Mii de oameni fac acest lucru minunat în fiecare zi. Ba chiar de două ori pe zi! Dacă nu cumva mai au şi alte drumuri de făcut.  
 
Un cap deştept care l-a văzut pe Leon Dănăilă în metrou a zis că omul e umilit că merge cu metroul un om care a salvat atîtea vieţi. 
 
Să nu vă miraţi, dar îl înţeleg pe exaltatul care  a emis aşa ceva. 
 
El atîta poate să admire şi admiră cu toată puterea lui. El ar vrea să-l ducă în cîrcă pe marele neurochirug, în semn de preţuire. Bravo lui, bravo lui!
 
Bravo exaltatului! 
 
Cred că mai umilitor decît să iei metroul e să fii tîmpit. Sau nesimţit. Sau corupt. E umilitor pentru natura umană, în general. 
 
Da, un mare neurochirurg merge cu metroul şi e foarte bine. Aş vrea s-o văd pe Udrea mergînd cu metroul dar mă tem că habar n-are cît e o cartelă cu zece călătorii.
 
Boc nu ştia să bage cartela ca să intre la metrou. Oameni care n-au salvat nici o viaţă, ba dimpotrivă, le-au băgat în pămînt, habar n-au cît costă o cartelă cu două călătorii. 
 
Ȋn reacţia lui de om de bun-simţ, Leon Dănăilă a spus că merge cu metroul ca să facă mişcare mai multă, ca să nu polueze oraşul folosind maşina personală (la care a renunţat recent tocmai pe considerentele astea) şi pentru că nu i se pare nimic umilitor în a merge cu metroul. 
 
Dacă toţi am fi la fel de responsabili faţă de sine şi faţă de mediul nostru înconjurător, lumea ar fi mai bună. 
 
 

Alte stiri din Editorial

Ultima oră