Un circ ambulant din Romȃnia ţine un elefant într-o cuşcă nu mai mare decît el şi un hipopotam fără bazin cu apă.
Elefantul nu are loc nici măcar să se întoarcă şi e frustrat din cauză că nu se poate mişca.
Numai dacă-i vezi privirea şi-ţi dai seama cît de e nefericit, de frustrat. La fel şi hipopotamul.
Nu ştiu dacă v-aţi uitat vreodată în ochii unui tigru ţinut captiv la circ. Mai mare tristeţe n-aţi fi văzut.
Ideea de a ţine în captivitate nişte animale al căror destin e funciarmente să fie libere şi sălbatice poate să vină numai dintr-un cap diabolic.
Să dresezi un animal sălbatic să facă lucruri care nu-Iisînt în natură e eminamente diabolică şi de o cruzime înspăimîntătoare.
Să aplauzi un tigru care trece printr-un cerc care arde demonstrează, de asemenea, o cruzime inegalabilă.
Pentru a le convinge să facă lucrurile astea, dresorii îşi înfometează animalele, le bat, nu le dau apă, le sedează.
Puneţi asta alături de ţinerea lor într-o cuşcă toată ziua, deci de lipsa mişcării şi aveţi tabloul complet al cruzimii la care sînt supuse aceste animale.
Circul ăla ambulant din Pantelimon (parcă), acuzat că-şi maltratează animalele spune că respectă #nuştiuce reguli europene. Gizăs! Ce cretini!
M-am gîndit de multe ori cum le-ar fi oamenilor dacă planeta noastră ar fi colonizată de o rasă superioară nouă, care ar veni şi ne-ar trata pe noi aşa cum ne tratăm noi animalele.
Dalai Lama spunea că măsura evoluţiei unui popor se vede în modul în care-şi tratează animalele.
Ȋntre ţinutul cîinilor afară şi hrănitul lor cu o bucată de pîine o dată la două zile (“să fie răi, să muşte, dacă e la o adică”), creşterea în captivitate a animalelor pentru blană şi privarea lor de libertate pentru glorificarea egoului unor dresori a căror minte nu e mai multă decît a unei găini nu e nici o diferenţă.
Deunăzi, am auzit de unul care şi-a tăiat calul cu drujba. Alţii îşi bat animalele cu o cruzime greu de imaginat.
Lipsa de empatie faţă de suferinţa animalelor, ba chiar plăcerea de a provoca suferinţă îmi provoacă frică.
Mi-e frică de un om care nu iubeşte animalele.
Mi-e frică de o rasă care nu dovedeşte empatie.
Omenirea a ajuns într-atît de defectă, încît se teme de invazia altor civilizaţii etxraterestre dar nu se teme de sine şi de ceea ce a ajuns.
Mi-ar plăcea să ne lovească asteroidul ăla odată!
