Ștefan Odobleja, părintele ciberneticii și inteligenței artificiale: "Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă"

30 Oct 2022
Ștefan Odobleja, părintele ciberneticii și inteligenței artificiale: "Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă"

Ștefan Odobleja a fost un autor, filozof, medic militar și scriitor român, precursor mondial al ciberneticii generalizate pe care el însuși a denumit-o „psihologia consonantistă”. Datorită contribuțiilor sale remarcabile, îndelung ignorate și nerecunoscute, Ștefan Odobleja a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

În 1909, Ștefan Odobleja începe școala primară în satul natal, terminând cele cinci clase ale ciclului primar din satul său de origine în fiecare an cu premiul I. A urmat liceul Traian din Turnu-Severin, unde a învățat foarte bine limba franceză, fapt care i-a permis mai târziu să-și scrie și publice operele sale fundamentale la Paris, în Franța, în limba franceză. După terminarea liceului, Ștefan Odobleja se înscrie la facultatea de medicină, secția militară.

Era un om sarac, dar foarte ambițios, pentru care nu existau piedici, ci numai provocări care se cer depășite. Stefan Odobleja, omul care a venit cu ideile ciberneticii cu 10 ani înainte de Norbert Wiener, cel socotit părintele acestui domeniu, impresionează prin simplitate, inteligență și noncoformism.

Prietenii săi de facultate l-au descris ca fiind deosebit de înzestrat şi că îşi petrecea timpul în sălile de lectură. Încă de pe vremea studiilor universitare, Odobleja a devenit un critic al teoriilor psihologiei populare în acea epocă.

El a promovat o viziune proprie asupra procesului de gândire, mai ales în ceea ce privește legătura dintre fenomenele fizice și funcționarea sistemului nervos, pe care el l-a considerat asemănător cu o mașină electronică.

După ce și-a încheiat studiile universitare, Ștefan Odobleja a lucrat ca medic militar în mai multe garnizoane din Bucureşti, Brăila, Lugoj și Drobeta-Turnu Severin. În același timp, se dedica cercetării științifice și a publicat mai multe comunicări, cum ar fi Un nou semn de pleurezie, Percuţia cordului, și Percuţia şi fonoscopia ficatului.

În 1935, a publicat lucrarea La Phonoscopie, nouvelle méthode d’exploration clinique, în Franța. În 1938, Ștefan Odobleja a publicat la Paris o lucrare monumentală în două volume intitulată Psychologie consonantiste.

Această carte unică la acea vreme a stârnit controverse semnificative în comunitatea științifică deoarece a introdus idei revoluționare, cum ar fi mecanizarea gândirii și realizarea gândirii instrumentale.

El a propus dezvoltarea unor „mașini învestite cu memorie logică, apte de a stoca informații și de a judeca asemenea omului”. Odobleja a explicat că acest tip de inteligență artificială ar aduce o „creștere considerabilă a randamentului gândirii, a cărei productivitate și eficacitate se va însuti”.

Cu toate acestea, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, teoriile lui Odobleja au fost uitate în Europa.

Medicul Stefan Odobleja credea că sistemele au o tendință specifică spre o stare de organizare interna si una de intrare in armonie cu mediul inconjurator. Savantul a descris functiile psihologice prin intermediul unei scheme generale a unui sistem cibernetic. A considerat ca organele de simt reprezinta intrarile, receptorii, si primesc informatii de la mediul inconjurator. Iesirile sunt considerati muschii. Odobleja a numit conexiunea inversa folosind cuvintele legatura reversibila sau cerc vicios.

In ciuda unei vieti dificile, marcate de saracie, Odobleja a ramas productiv, lasand in urma peste 50 000 de pagini complete. Psihologia consonantista este un volum de 900 de pagini, pe care autorul il descria ca fiind doar un sumar, un index pentru un Tratat de psihologie care, in viziunea autorului, urma sa cuprinda 20-30 de volume.

"Este vina societatii si a familiei, a pedagogiei si a scolii ca cei creativi nu evolueaza spre destinul lor natural si ca atat de des ajung niste epave ale societatii, in loc sa constituie stelele", spunea savantul.

Omul de stiinta s-a stins in 1978. El a fost ales post-mortem membru al Academiei Romane in 1990. Multe dintre lucrarile sale au fost publicate postum.

Alte stiri din Reportaj

Ultima oră