Comisia Europeană a publicat la 26 februarie 2026 documentul strategic „Agenda ProtectEU”, un plan de prevenire și combatere a terorismului care redefinește în mod semnificativ noțiunea de risc la adresa securității. Dincolo de combaterea terorismului jihadist, considerat în continuare cea mai letală amenințare, documentul introduce în categoria motivațiilor periculoase respingerea valorilor democratice europene, ideologiile antisistem, nihilismul politic, misoginismul și ura anti-LGBTQ+. Noua abordare mută accentul de la sancționarea actelor violente la monitorizarea „narațiunilor destabilizatoare” și a radicalizării cu prag scăzut, deschizând o dezbatere majoră privind libertatea de exprimare, proporționalitatea măsurilor și riscul transformării opoziției ideologice într-o problemă de securitate.
Documentul strategic intitulat „Agenda ProtectEU”, publicat la 26 februarie 2026, nu este doar un plan de securitate, ci marchează o redefinire filosofică și juridică a conceptului de „inamic al statului”. Sub pretextul adaptării la „amenințările în continuă evoluție”, Executivul european propune o extindere a definiției amenințărilor teroriste care nu mai vizează exclusiv faptele violente, ci include și criticile antisistem, „dezinformarea”, precum și formele catalogate drept „misoginism” sau „ură anti-LGBTQ+”.
„Deși terorismul jihadist rămâne cea mai proeminentă și mai letală amenințare teroristă, teroriștii și extremiștii violenți sunt animați de o gamă tot mai largă de motivații, care nu sunt întotdeauna asociate unei ideologii specifice, inclusiv respingerea valorilor democratice europene, antisemitismul sau ura anti-musulmană.
Alte motivații includ ura anti-LGBTQ+, misoginismul, rasismul, ideologiile antisistem, nihilismul și «acceleraționismul», un ansamblu de ideologii care susțin că starea actuală a societății este iremediabil compromisă și necesită distrugerea «sistemului» și un «nou început».”
se arata in documentul publicat de UE
Comisia subliniază că radicalizarea are acum un „prag scăzut” și că agențiile de securitate trebuie să fie capabile să intervină în ceea ce numește „ecosistemul de narațiuni destabilizatoare care subminează coeziunea socială prin dezinformare.” Această abordare transferă responsabilitatea de la pedepsirea instigării directe la violență către pedepsirea discursului care „subminează coeziunea”. Este o logică periculoasă, care oferă autorităților un cec în alb pentru a cenzura orice opinie nepopulară sau orice critică dură la adresa guvernanței europene, sub pretextul că aceasta ar putea, teoretic, să servească drept teren fertil pentru viitori actori izolați.
Un alt aspect îngrijorător al Agendei ProtectEU este transformarea sectorului civil într-o rețea de supraveghere difuză. Agenda propune astfel o abordare de tip „întreaga societate”, în care educatorii, medicii și asistenții sociali sunt instruiți să detecteze semnele timpurii ale radicalizării. Printre acești indicatori, documentul menționează „sentimentele de alienare față de instituțiile statului și ideologiile anti-sistem”, care trebuie raportate pentru a permite o „intervenție timpurie”. În practică, aceasta înseamnă că un elev care își exprimă neîncrederea în instituțiile europene sau un cetățean care adoptă o poziție suveranistă radicală ar putea intra automat în baza de date a „potențialilor radicali”. Se creează astfel un climat de suspiciune generalizată, în care loialitatea față de „valorile europene” devine un test de cetățenie obligatoriu, monitorizat prin algoritmi și AI.
Supraveghere tehnologică și anticiparea „narațiunilor destabilizatoare”
Documentul detaliază necesitatea unei „vigilențe sporite împotriva conținutului care, deși nu îndeamnă direct la violență, promovează un climat de ostilitate față de minorități.” Comisia nu se mai mulțumește cu eliminarea clipurilor de propagandă jihadistă, ci vizează acum „climatul de ostilitate”. Această terminologie vagă permite algoritmilor de moderare să elimine postările care contestă politicile de gen sau pe cele de imigrație, etichetându-le drept „pre-teroriste”.
Mai mult, agenda subliniază că serviciile de informații trebuie să aibă un „acces legal și eficient la datele criptate pentru forțele de ordine”, semnalând sfârșitul intimității digitale pe platforme precum WhatsApp sau Signal în numele unei „anticipări a amenințărilor”
Unul dintre cele mai sensibile capitole ale documentului este Pilonul II, dedicat modernizării capacităților tehnologice și utilizării inteligenței artificiale în prevenirea terorismului. Dacă în mod tradițional supravegherea viza identificarea unor fapte sau planuri concrete, noul cadru mută accentul spre anticipare și analiză predictivă a mediului informațional.
Textul prevede investiții în instrumente bazate pe inteligență artificială capabile să analizeze în timp real „sentimentele” și tendințele din spațiul public, cu scopul de a identifica emergența unor narațiuni considerate destabilizatoare sau forme de nihilism politic înainte ca acestea să depășească pragul violenței fizice. Practic, prevenția nu mai este legată exclusiv de fapte, ci de dinamica discursului și de evoluția unor curente ideologice.
Această abordare ridică o problemă de principiu: în ce măsură analiza automatizată a discursului public poate distinge între radicalism retoric și pregătirea unei acțiuni violente? Algoritmii de „analiză a sentimentelor” operează pe probabilități și modele statistice, nu pe evaluări juridice individualizate. Extinderea utilizării lor în zona securității interne poate conduce la clasificări preventive ale unor persoane sau grupuri exclusiv pe baza opiniilor exprimate.
Documentul abordează și problema accesului la datele de comunicare electronică, inclusiv în medii criptate end-to-end. Se afirmă necesitatea unui acces „legal, eficient și previzibil” pentru autorități, în vederea prevenirii planificării unor atacuri de către actori izolați. Deși este menționată menținerea securității cibernetice generale, ideea de a depăși barierele tehnice ale criptării rămâne una dintre cele mai controversate propuneri, deoarece atinge direct dreptul la viață privată și la confidențialitatea comunicațiilor.
În paralel, modernizarea sistemelor de securitate urbană și de management al frontierelor include integrarea soluțiilor biometrice de ultimă generație pentru identificarea persoanelor aflate în bazele de date ale Europol și ale altor structuri europene. Extinderea supravegherii biometrice în spațiul public, chiar sub pretextul eficienței operaționale, alimentează dezbaterea privind proporționalitatea și riscul unei monitorizări generalizate.
În ansamblu, Pilonul II indică o mutație de la reacție la anticipare, de la investigarea faptelor la monitorizarea tendințelor și a dispozițiilor colective. Într-un asemenea cadru, frontiera dintre prevenție legitimă și supraveghere extensivă devine tot mai dificil de delimitat.
Extinderea cadrului de pedepse și redefinirea radicalizării
Paragraful dedicat măsurilor operaționale și juridice consolidează această direcție. Sub titlul întăririi cadrului normativ pentru o Uniune „rezilientă”, documentul propune extinderea instrumentelor de intervenție administrativă și penală, inclusiv în zona conținutului online.
Revizuirea Regulamentului privind conținutul terorist online ar urma să includă o definiție extinsă a materialelor interzise, nu doar pentru instigarea directă la violență, ci și pentru promovarea acceleraționismului și a ideologiilor antisistem considerate că subminează ordinea constituțională a statelor membre.
În același timp, Comisia propune un set comun de indicatori pentru așa-numita „radicalizare cu prag scăzut”, permițând intervenții administrative asupra indivizilor care propagă misoginism agresiv sau ură anti-LGBTQ+ ca parte a unui proces de radicalizare. Conceptul de „prag scăzut” semnalează o coborâre a nivelului la care statul poate acționa, înainte de existența unei infracțiuni sau a unui plan concret de atac.
Rolul Europol este, la rândul său, consolidat. Centrul European de Combatere a Terorismului ar urma să funcționeze ca un hub central de inteligență predictivă, cu mandat de a emite alerte timpurii privind grupuri sau indivizi care manifestă comportamente extremiste non-violente, dar considerate periculoase pentru coeziunea socială. În acest punct, noțiunea de pericol se extinde dincolo de violență, incluzând impactul asupra stabilității și coeziunii.
Documentul vizează și fluxurile financiare, inclusiv criptactivele, urmărind extinderea mecanismelor de combatere a finanțării terorismului asupra mișcărilor care promovează nihilismul politic și destabilizarea instituțiilor democratice. Astfel, nu doar discursul, ci și susținerea materială a unor curente ideologice poate intra sub incidența instrumentelor concepute inițial pentru rețele teroriste.
Definițiile-cheie și extinderea conceptului de risc ideologic
Lectura atentă a notelor de subsol și a secțiunilor tehnice din documentu final completează imaginea unei arhitecturi care nu mai vizează exclusiv prevenirea violenței, ci și gestionarea unor orientări ideologice considerate precursoare ale radicalizării. Termenii utilizați nu sunt marginali sau decorativi, ci au rol operațional, întrucât fundamentează intervenții de monitorizare și măsuri administrative.
„Nihilismul politic”, menționat explicit în nota de subsol 8, nu este tratat ca o poziție filosofică abstractă, ci ca o stare de respingere sistemică a instituțiilor statului, a normelor democratice și a autorității legale, manifestată prin delegitimizarea proceselor electorale și a ordinii constituționale. În această logică, promovarea ideii că votul nu contează sau că toate instituțiile sunt fundamental corupte devine un indicator de risc. Bruxelles-ul asociază acest tip de cinism politic cu o predispoziție crescută către acceptarea violenței ca ultimă soluție, considerând că pierderea totală a încrederii în sistem poate constitui o etapă preliminară radicalizării.
În secțiunea 1.2 și în aceeași notă de subsol, documentul stabilește o legătură directă între misoginismul agresiv, ura față de persoanele LGBTQ+ și terorismul de tip „actor izolat”, invocând cazuri recente în care autorii unor atacuri au lăsat manifeste cu conținut misogin, asociate mișcării Incel. Textul afirmă că extremismul violent motivat de asemenea atitudini a devenit o componentă centrală a narațiunilor de recrutare care vizează indivizi vulnerabili, instigând la acțiuni violente sub pretextul apărării „ordinii naturale” sau a „valorilor tradiționale”. Din perspectivă juridică, dificultatea constă în caracterul interpretativ al calificativului „agresiv”. În absența unor criterii precise, există riscul ca poziții conservatoare ferme privind familia sau politicile de gen să fie analizate prin prisma unei suspiciuni de radicalizare, chiar dacă nu conțin apeluri la violență.
Secțiunea 5.1 introduce noțiunea de „ideologii anti-sistem”, definite drept "sisteme de credințe care propagă ideea că structura politică actuală a Uniunii Europene și a statelor membre este ilegitimă sau opresivă și care îndeamnă la nesupunere civilă ori la dezmembrarea mecanismelor de guvernanță comună". Formularea atinge direct curentele suveraniste sau eurosceptice radicale. În măsura în care un grup politic susține că arhitectura instituțională a Uniunii este opresivă și trebuie dezmembrată, acesta poate intra în zona ideologiilor monitorizate preventiv prin instrumente concepute inițial pentru combaterea terorismului. Frontiera dintre contestarea politică radicală și amenințarea la adresa ordinii constituționale devine astfel dificil de trasat.
Un alt concept recurent este cel de „narațiuni care divizeaza”, descrise drept conținut media sau online care, fără a atinge pragul ilegalității, este conceput pentru a polariza societatea, a eroda încrederea în autorități și a fragmenta coeziunea socială. Faptul că aceste narațiuni sunt incriminate la nivel strategic, chiar în absența unei încălcări explicite a legii, marchează o deplasare de la sancționarea faptelor la evaluarea intenției și a impactului discursiv.
Ansamblul acestor definiții indică o schimbare de accent: obiectivul declarat este protejarea ordinii constituționale și prevenirea violenței, însă instrumentele conceptuale utilizate pot transforma opoziția radicală, deziluzia politică sau critica structurală a Uniunii în obiecte ale supravegherii preventive. Trecerea de la evaluarea acțiunilor la evaluarea convingerilor și a influenței narative reprezintă o mutație semnificativă în raportul dintre securitate și libertate.
Din perspectiva juridică, ansamblul acestor propuneri sugerează o schimbare doctrinară importantă. Intervenția nu mai este condiționată strict de existența unui plan de atac sau a unei pregătiri concrete, ci poate fi declanșată în faza evaluării unei gândiri sau a unei orientări considerate destabilizatoare. Introducerea unor termeni precum „nihilism politic” și „ideologii antisistem” în cadrul măsurilor operaționale apropie opoziția radicală de zona de risc securitar.
Monitorizarea intensivă a spațiului online
Pentru a răspunde acestor riscuri, agenda pune accent pe monitorizarea intensivă a spațiului online. Comisia anunță că va continua să supravegheze și să consolideze aplicarea obligațiilor platformelor foarte mari și a motoarelor de căutare în temeiul Digital Services Act pentru a reduce riscurile sistemice legate de diseminarea conținutului terorist și extremist. Se propune revizuirea Regulamentului privind conținutul terorist online pe baza evaluării din 2026, iar Europol va dezvolta o bază europeană de hash-uri pentru conținut terorist și extremist. Serviciile de furnizori online sunt îndemnate să își întărească mecanismele de monitorizare, să actualizeze termenii și condițiile și să elimine rapid conținutul terorist, în cooperare strânsă cu autoritățile prin EU Internet Forum.
