Miercuri, s-a raportat că Donald Trump și Volodymyr Zelensky au purtat o conversație telefonică în care președintele SUA a declarat că dorește să pună capăt războiului din Ucraina „cât mai repede posibil”. Trump a stabilit chiar și un calendar pentru acordul de pace, sugerând că dorește ca acesta să fie semnat până în vară. Zelensky pare să fie mai puțin optimist, declarând doar că dorește ca războiul să se încheie în acest an, conform Unherd
Este un clișeu să spunem că în război nu există câștigători. Ucraina și Rusia au pierdut fiecare sute de mii de soldați și au suferit pierderi economice substanțiale. Întrebările privind sprijinul acordat Ucrainei au provocat, de asemenea, diviziuni dăunătoare în cadrul Uniunii Europene. Dacă Europa și Ucraina nu câștigă războiul, și nici Rusia, atunci cine îl câștigă? Un răspuns – poate neașteptat – este China.
Nevoia combinată a Rusiei de venituri pentru a finanța războiul și sfârșitul relației sale energetice cu Occidentul a făcut ca Kremlinul să caute alianțe în altă parte. Drept urmare, Moscova s-a apropiat și mai mult de orbita economică și geopolitică a Chinei. Beijingul a acționat într-un mod incredibil de calculat în această privință. După ce sancțiunile SUA au determinat mulți importatori indieni să renunțe la petrolul rusesc, China a profitat de situație, poziționându-se ca unul dintre puținii cumpărători rămași.
Beijingul importă acum în medie peste 2 milioane de barili pe zi de țiței rusesc. Aceasta reprezintă o creștere față de luna noiembrie, când cifra era de 1,2 milioane și noile sancțiuni tocmai intraseră în vigoare. O altă victorie pentru China este faptul că și Iranul caută un loc unde să-și vândă țițeiul, care este supus unor sancțiuni severe. Prin urmare, Teheranul a trebuit să ofere reduceri semnificative pentru a atrage cumpărători. Aceasta nu este o veste bună pentru Rusia, care este un concurent pe piața petrolului.
Dar China are apoi un surplus de petrol pe care îl poate achiziționa la un preț redus de la mai mulți cumpărători. Mișcările Chinei pe piață reflectă o schimbare mai amplă în echilibrul de putere. Economiile mari bazate pe resurse naturale, în special statele petroliere, exercitau odată o influență și o putere considerabile. Dar această putere s-a redus. Producția în afara cartelului petrolier OPEC+ a crescut, iar creșterea cererii din China – odată motorul cererii mondiale de petrol – se oprește.
Când importurile de petrol ale Chinei cresc, acest lucru se datorează adesea faptului că importatorii săi stochează barili ieftini, nu pentru că consumul crește puternic. Acest lucru va avea implicații care depășesc statele petroliere. Un factor al globalizării crescânde a fost accesul la piața petrolului, care a menținut rutele maritime deschise și sigure și a susținut un comerț mondial sănătos, bazat pe reguli.
Dacă China se retrage treptat ca cumpărător pe piața petrolului și statele petroliere pierd unul dintre cei mai mari cumpărători ai lor, consecințele ar putea fi grave.
