Potrivit cotidianului La Presse, pentru prima dată în istoria justiției din Québec, o pedeapsă a fost stabilită ținând cont de o evaluare a impactului originii etnice sau culturale (EIOEC).
Pe 28 iulie, la Palatul de Justiție din Longueuil, judecătoarea Magali Lepage l-a condamnat pe Frank Paris la 24 de luni de închisoare pentru trafic de cannabis și hașiș, după ce a acceptat recomandarea apărării. Pedeapsa, redusă de la 35 la 24 de luni, se bazează pe un raport care descrie obstacolele sistemice întâmpinate de persoanele de culoare în Canada: familii monoparentale, sărăcie, cartiere defavorizate, profilare rasială și traumă intergenerațională legată de sclavie.
Raportul menționează în mod specific copilăria lui Frank Paris în cartierul Côte-des-Neiges, absența tatălui și o detenție eronată într-un centru pentru imigranți, unde a fost confundat cu un cetățean jamaican.
Evaluarea EIOEC, inspirată de rapoartele Gladue utilizate din 1999 pentru populațiile autohtone, nu este obligatorie, dar ar putea deveni mai frecventă în Québec. După cum explică avocata Valérie Black St-Laurent:
„Scopul unei EIOEC este, în esență, să informeze Curtea pentru a contextualiza parcursul persoanei care se află în fața sa.”
Ce este un raport EIOEC?
Un raport EIOEC (Evaluarea Impactului Originii Etnice sau Culturale) este un document realizat de experți înainte de pronunțarea pedepsei și este folosit pentru a contextualiza condamnarea unei persoane „rasializate” — fiind aplicat în special în cazul persoanelor de culoare. Raportul este depus după ce inculpatul a fost declarat vinovat, dar înainte ca instanța să stabilească pedeapsa.
Raportul oferă o analiză detaliată a parcursului de viață al inculpatului, insistând asupra „realităților specifice” ale persoanelor rasializate, asupra „discriminării sistemice” pe care acestea au suferit-o și asupra dificultăților cu care se confruntă mai frecvent (rată mai mică de absolvire, proporție mai mare de familii monoparentale și absența tatălui, risc mai mare de a trăi în cartiere defavorizate și criminalizate etc.).
Se consideră că acești factori, mai des întâlniți în cazul persoanelor de culoare, pot favoriza un parcurs infracțional.
Avocata Valérie Black St-Laurent, directoare de operațiuni la organizația Jurigo, explică:
„Scopul unui EIOEC este de a informa instanța pentru a contextualiza parcursul persoanei aflate în fața sa și pentru ca pedeapsa să fie echitabilă și adaptată, conform Codului penal.”
Deși evaluarea este individualizată, Karine Millaire, profesoară la Facultatea de Drept a Universității din Montréal, subliniază:
„Statisticile arată că întregul grup al persoanelor de culoare este victima discriminării.”
„Trebuie să ținem cont de faptul că supraincarcerarea persoanelor de culoare provine dintr-un sistem care este, în sine, discriminatoriu.”
Cum se aplică concret?
În cazul lui Frank Paris, raportul menționează că acesta a crescut fără tată, iar monoparentalitatea este semnificativ mai frecventă în rândul persoanelor de culoare din Canada. EIOEC evidențiază, de asemenea, copilăria sa în cartierul Côte-des-Neiges din Montréal — un „cartier defavorizat caracterizat prin sărăcie și criminalitate”, unde exista și „profilare rasială”.
Fără a pune un diagnostic, autoarele raportului solicită să fie luată în calcul posibilitatea unui sindrom de stres post-traumatic (PTSD) legat de trauma intergenerațională a sclaviei în Noua Scoție - provincia de origine a mamei lui Paris. Deși născut în Québec, vizitele frecvente în comunitatea mamei sale i-au format „o experiență de bărbat de culoare diversă, înrădăcinată în bisericile negrilor” din acea provincie.
Raportul documentează și episoade concrete de discriminare, cum ar fi reținerea eronată într-un centru pentru migranți, unde autoritățile l-au confundat cu un jamaican, în ciuda cetățeniei sale canadiene.
În decizia sa, judecătoarea Magali Lepage notează că, după consultarea raportului EIOEC, a decis reducerea pedepsei de la 35 la 24 de luni, conform cererii apărării — pedeapsă deja executată în arest preventiv. La aceasta se adaugă și o probă de trei ani.
„Trebuie să învățăm. Trebuie să ne adaptăm”, a scris judecătoarea Lepage.
