Evreii au plătit bilet pentru trenurile spre lagăr. Un supraviețuitor cere daune de la Merkel

04 Aug 2020 | scris de I.D.
Evreii au plătit bilet pentru trenurile spre lagăr. Un supraviețuitor cere daune de la Merkel Galerie foto (2)

Bilet pentru trenul morții. Căile Ferate din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial s-au îmbogățit de pe urma evreilor după o rețetă cinică și dezgustătoare. Ele au obligat evreii să plătească bilet pentru trenurile care îi duceau în lagărele de concentrare, unde cei mai mulți urmau să își piardă viața.

Chiar și la 75 de ani de la acele evenimente, o călătorie cu trenul trezește amintiri din vremuri întunecate pentru Salo Muller. Bărbatul născut la 29 februarie 1936  își amintește cu lux de amănunte începutul călătoriei părinților la Auschwitz.

Era 1941, avea 5 ani, dar mărturisește că are coșmaruri și astăzi. “I-au îngrămădit 60-70 de persoane în vagoane de animale. Au lăsat doar o găleată pentru nevoile fiziologice. Mulți s-au sufocat. Evreii au fost obligați să își cumpere bilet de tren, „kaartje“ în olandeză. Un bilet spre moarte”, susține Muller, pentru Die Welt.

4 Pfennigi pe kilometru

Peste 100.000 de evrei au fost deportați din Olanda. Pentru deplasarea lor cu trenul, compania națională a căilor ferate de la acea vreme le solicita patru Pfennigi pentru fiecare kilometru. 

Conform unei anchete a televiziunii olandeze NOS, citând documente din Arhivele Naționale ale SUA, de pe urma transportului evreilor Căile Ferate Olandeze au adunat 409.000 de Guldeni, echivalentul a peste 2,5 milioane de euro.

În arhive se află documente care atestă faptul că după fiecare transport, căile ferate olandeze trimiteau câte o factură autorităților germane. 

Olandezii erau responsabili doar de transportul evreilor până la granița cu Germania. 

Apoi, aceștia erau preluați de trenurile companiei de stat din Germania. Dintre cei 102.000 de evrei deportați, mai puțin de 6.000 au supraviețuit.

Fiindcă s-a putut dovedi că actuala companie națională a căilor ferate din Olanda este continuatoarea companiei din perioada războiului, conducerea companiei și-a cerut scuze public, însă a refuzat inițial orice fel de despăgubiri. Această anchetă a scos la iveală nivelul neștiut de strâns al colaborării dintre autoritățile olandeze și cele germane.

Istoricul Michael North atrage atenția că în nicio țară din Vest, rata de exterminare a evreilor nu a fost atât de mare ca în Olanda, peste 75%. Cooperarea poliției olandeze este indubitabilă, susține expertul. 

Istoricul a remarcat că autoritățile olandeze au ales să se alieze cu germanii în ciuda pierderilor din coloniile din Asia, o rezistență precum cea din Franța fiind inimaginabilă în Olanda.

Lupta lui Muller

Salo Muller este hotărât să lupte împotriva acestei nedreptăți. “Căile Ferate Germane au obținut sute de milioane de mărci de pe urma evreilor. Această nedreptate nu a fost niciodată reparată”, a avertizat Muller.

El cere despăgubiri de la statul german în numele tuturor evreilor din Olanda. Astfel de solicitări au de obicei șanse reduse de izbândă, însă Muller se bucură de un statut aparte în Olanda, el fiind ani de zile fizioterapeutul clubului Ajax Amsterdam, chiar și în epoca de aur a lui Johann Crujff.

De câțiva ani, Muller a declarat un război public companiei olandeze de stat Nederlandse Spoorwegen NS. După un proces care a ținut capul de afiș al opiniei publice din Olanda, datorită aportului incontestabil al lui Muller, Căile Ferate Olandeze au decis în 2018 să despăgubească 500 de supraviețuitori și aproape 7000 de descendenți direcți ai victimelor cu suma totală de aproape 50 de milioane de euro.  

Urmează Germania?

Germanii cereau 4 Pfennigi pe un bilet de tren, 2 de persoană și 2 de kilometri, dar ofereau cinic bilete la jumătate de preț pentru copii. Sumele erau plătite fie cu bani, fie cu obiecte de valoare. “Compania Căilor Ferate a Reichului German a fost o componentă vitală a mașinăriei de exterminare”, a subliniat avocatul lui Muller, Axel Hagedorn.

Acesta a depus solicitarea de despăgubire și la adresa cancelarului german Angela Merkel. “Rețeaua feroviară este folosită și astăzi”, adaugă el. Jurnaliștii de la Die Welt atrag atenția că din punct de vedere istoric, cazul este incontestabil, însă la nivel legal este foarte complicat.

“În primul rând, fiindcă actuala companie Deutsche Bahn (DB – înființată abia în 1994) nu este continuatoarea companiei din perioada 1939-1945. Deci cine să fie tras la răspundere?” se întreabă jurnaliștii germani. “Este o responsabilitate a statului federal german”, consideră avocatul.

Chestionați de jurnaliștii de la CNN, reprezentanții Deutsche Bahn au subliniat că, deși nu sunt continuarea companiei din perioada războiului, “sunt conștienți de responsabilitatea istorică pe care o poartă”.

Ei au adăugat că în urma unor discuții similare, încă de la sfârșitul anilor 90’ compania a decis să finanțeze cu milioane de euro fundația “Memorie, Responsabilitate și Viitor”. Purtătorul de cuvânt al DB a adăugat că în 2010 a fost finanțat un amplu proiect care viza ajutorarea supraviețuitorilor din lagărele de muncă silnică, dar și cei persecutați sau deportați.

Compania a refuzat să comenteze solicitările lui Muller, însă și-a reiterat poziția de “a susține examinarea critică a implicării căilor ferate din perioada nazistă”. 

După succesul din Olanda, presiunea pe Germania este în continuă creștere, iar dacă administrația Merkel va aproba plata unor compensații, s-ar crea un precedent pentru victimele din celelalte țări.

”Un pittbull”

Salo Muller nu vrea să se dea bătut. Simte că are o responsabilitate morală față de părinții săi. Își amintește cu exactitate ultima întâlnire cu aceștia. Evreii erau adunați pentru transport în Hollandsche Schouwburg, un teatru din Amsterdam, transformat în Memorialul Holocaustului din Olanda.

„Să fii cuminte până diseară“, au fost ultimele cuvinte ale mamei, înainte să fie preluat de o educatoare de la grădiniță. Aceste cuvinte au devenit și titlul cărții sale autobiografice. Grădinița a fost salvarea sa. Salo Muller s-a ascuns în opt locuri diferite în perioada 1941-1945.  A supraviețuit și a fost crescut de mătușa și unchiul său. 

Timp de jumătate de secol a refuzat să vorbească despre război și tragedia sa familială. A cunoscut gloria la Ajax, fără ca publicul larg să știe ceva despre drama sa familială. În 1995 a fost convins de soția sa Conny să accepte o discuție despre trecutul său cu regizorul Steven Spielberg. De atunci nu s-a mai oprit din vorbit. Merge frecvent în școli și ține prelegeri despre ororile Holocaustului.

În Olanda este celebrat precum un erou, însă nu agreează această postură. “Eu nu sunt un erou, mai degrabă un pitbull. Am o mușcătură puternică și nu dau drumul prea ușor. Cineva trebuie să își asume vinovăția și să platească pentru cele întâmplate. Ar fi un mic pansament pe o rană foarte adâncă”, a încheiat Muller, cu speranța că în cel mai scurt timp va avea parte de o întrevedere personală cu Angela Merkel.

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Externe

Ultima oră