La alegerile regionale din Saxonia-Anhalt, partidul AfD a obținut un scor istoric de aproape 44%, atragând tot mai mulți alegători dezamăgiți de partidele tradiționale. În spatele acestui succes spectaculos se află o schimbare profundă de mentalitate în rândul cetățenilor obișnuiți, atrași de discursul liderului local Ulrich Siegmund, scrie Le Monde
„Ulrich Siegmund ne-a redat sentimentul de coeziune, este exact ce ne lipsește în Germania”
Din spatele gardurilor de protecție care înconjoară locul unde partidul de extremă dreaptă Alternative für Deutschland (AfD) s-a adunat pentru noaptea electorală la Magdeburg, după alegerile regionale de duminică, 6 septembrie, nici măcar nu se poate auzi ovația susținătorilor. Întreaga esplanadă a fost izolată de poliție, iar publicația Le Monde nu a primit acreditare pentru a intra, la fel ca multe alte canale media franceze și străine. În acest loc, puținii simpatizanți întâlniți spun că se informează doar din „media alternativă”. De bună seamă, AfD se poate lipsi complet de presa tradițională.
Conform ultimelor numărători de duminică, 6 septembrie, partidul a obținut 43,8% din voturi la alegerile regionale (față de 20,8% în 2021), fiind aproape de majoritatea absolută, cu o prezență record la vot de 77,8%. Luni dimineață nu fusese anunțată încă nicio coaliție, AfD refuzând să guverneze fără o majoritate absolută. Acest rezultat totuși istoric, într-o regiune în care Uniunea Creștin-Democrată (CDU) a fost timp de douăzeci de ani principala forță politică, arată că AfD, în ciuda radicalismului programului său regional, a reușit să atragă foarte mulți alegători din rândul clasei de mijloc.
Mandy și Peter, care preferă să rămână anonimi, fac parte dintre aceștia. Au 48, respectiv 53 de ani, sunt activi profesional și nu poartă niciun semn vizibil de radicalism. S-au așezat pe marginea trotuarului și speră că „Ulli”, Ulrich Siegmund, liderul carismatic al AfD din Saxonia-Anhalt, va ieși curând. Cuplul și-a propus să îl însoțească cu motocicleta până în piața Domului din Magdeburg, unde susțin că acesta va merge să își sărbătorească „victoria”, înțeleasă ca obținerea majorității absolute. Însă rezultatele sunt încă incerte, așa că așteaptă cu ochii ațintiți pe telefoane. Când sunt abordați, acceptă să vorbească doar după ce se asigură că nu venim din partea presei germane, în care nu mai au încredere.
Mandy povestește că și-a petrecut ziua ca observator într-o secție de votare din oraș. „Am renumărat totul, ca să nu existe fraude, dar tot nu eram liniștită. Au încercat atât de des să minimalizeze AfD. Încă nu mă pot bucura cu adevărat de rezultat”, spune ea, trăgând nervos din țigară. Ea își dorește ca partidul de extremă dreaptă să obțină majoritatea absolută, pentru a evita ca „partidele mici” să se alieze și să formeze un guvern împotriva AfD, așa cum s-a întâmplat în Turingia, o altă regiune din Est unde partidul a ieșit pe primul loc la alegerile din 2024.
Ascultându-i, rezultatul arată că Ulrich Siegmund a reușit deja să schimbe mentalitățile. „Ne-a redat un sentiment de coeziune. Este ceea ce ne lipsește cumplit în Germania: coeziunea”, suspină Mandy. Ea simte că poate vorbi liber despre anumite lucruri, cum ar fi amintirea dureroasă a pandemiei de Covid-19: „Nu am vrut să mă vaccinez. În mediul medical în care lucrez, presiunea de a mă vaccina a fost enormă. Simțeam că nu mai pot merge nicăieri, că trebuie să fiu atentă la ce spun și cui îi spun. Prieteniile au avut de suferit până în ziua de azi.”
„Avem viziuni de stânga, acum nu mai este posibil”
Apoi este vorba despre degradarea percepută a mediului lor familiar. În Magdeburg Neustadt, un cartier în care Mandy locuiește de douăzeci de ani, „viața de cartier nu mai are nicio legătură cu ce era când am sosit eu, din cauza infracționalității de origine străină”, dă ea asigurări. Statisticile confirmă că în cartierul unde locuințele sunt ieftine, populația de imigranți a crescut puternic în ultimii zece ani, de la 11% la sfârșitul anului 2015 la 29% la sfârșitul anului 2024. Presa locală îl numește „cartier sensibil”, iar poliția l-a clasificat drept „zonă cu risc infracțional”. „În blocul nostru, înainte erau jardiniere cu flori, era frumos. Într-o zi au dispărut. Apoi au urmat uși de la intrare lăsate deschise, degradări ale spațiilor comune. Era ceva ce nu văzusem decât în filmele americane. Acum mi-e frică.”
Este abia al treilea scrutin la care amândoi votează pentru AfD. „Altădată votam cu Verzi, iar Peter cu Die Linke [partidul de extremă stângă]. Eram cu adevărat de stânga! Dar acum nu mai este posibil.” Amândoi minimalizează prezența elementelor extremiste în rândurile AfD, deși acestea sunt bine identificate. „sunt și la extrema stângă!, spune Peter. Și bineînțeles că avem în regiune câțiva neonaziști, niște idioți care se rad în cap. Dar pentru mine este o problemă mai puțin gravă decât cele cu care ne confruntăm astăzi.”
Amândoi sunt „copii ai schimbării”, adică erau copii sau adolescenți în momentul reunificării. Ei consideră că socializarea lor în RDG, regimul comunist din Germania de Est, continuă să le amprenteze conștiința politică. Mandy își amintește de scrisorile trimise prietenilor ei de corespondență din Rusia și vorbește despre sentimentul de siguranță pe care îl simțea când era copil în RDG. „Aveam 11 ani când a căzut Zidul. Știu că tatăl meu voia să treacă în Vest, dar nu am avut timp să înțeleg cu adevărat de ce oamenii erau atât de nemulțumiți pe atunci.”
„Germania de altădată”
Oare nostalgia acestei copilării idealizate vine să o readucă în memorie Ulrich Siegmund când proclamă în discursurile sale: „Vrem să ne recăpătăm vechea Germanie”? Defilările populare în care apare pe o Simson, mopedul emblematic al RDG-ului, mizează pe amintirea acelei perioade. „Nu, eu nu cred că el vorbește despre RDG. Nu aș accepta așa ceva. Dacă țara ar fi funcționat, nu s-ar fi prăbușit”, dă asigurări Peter. Pentru ei, această „Germanie de altădată” este mai degrabă cea a tinereții lor, anii 2000-2010. „A fost o perioadă minunată, aveam libertate, dansam la Love Parade fără să îmi fac griji pentru atentate”, exclamă Mandy. Pe atunci, Ulrich Siegmund, născut în 1990, era încă la școală.
Fiecare pare să găsească perioada care i se potrivește, chiar și fără un trecut în RDG. Domnul Siegmund, cu zâmbetul său, cu campania sa derulată offline și online — compusă din serbări populare pline de voie bună și videoclipuri pe TikTok —, a creat o stare emoțională care se transmite dincolo de granițele regiunii. Mai mulți simpatizanți întâlniți vin de departe și au impresia că micul land Saxonia-Anhalt a marcat un moment istoric. „A existat o latură stil Obama [fostul președinte american] în această campanie”, se entuziasmează Kolja Barghoorn, în vârstă de 41 de ani, un vlogger de fitness stabilit în Mallorca (Spania), care a primit acreditare. El laudă prestația lui Siegmund: „Când îl vezi două zile la rând, la 30 °C, dând mâna de dimineața până seara, vorbind cu oamenii și făcând poze, este impresionant.”
Michael, în vârstă de 40 de ani, anajat în IT care preferă să rămână anonim, a venit din Bavaria pentru a susține partidul: „Ulli are un mesaj pozitiv într-un moment în care Germania se afundă. A creat o speranță care se extinde și în alte regiuni.” La telefon, Alexander Räuscher, deputat regional CDU în Saxonia-Anhalt, îl compară pe tânărul lider cu Fluierașul din Hameln, din povestea Fraților Grimm: „Atrage toți copiii cu fluierul lui, până când îi pierde.”
