Ehe, nici rechizitoriile nu mai sunt ce erau odată... Adică o prezentare a situației de fapt, o examinare imparțială a probelor administrate, niscaiva trimiteri doctrinare și jurisprudențiale, încadrarea juridică în drept, caracterizarea succintă a personajului principal și, adesea, scurte considerații despre contextul factual favorizant. Progresismul nătâng le-a contaminat însă și pe bietele acte de acuzare, prin atingerea lor de către procurorii iubitori de literatură și sensibili la adierile puterii. Substituindu-se criticilor în domeniu și negăsindu-și spațiu în revistele de specialitate, urmașii lui George Călinescu, Eugen Simion sau Nicolae Manolescu au găsit de cuviință să facă analiză pe text în deja celebra lucrare de ficțiune juridică privind lovitura de stat din decembrie 2024, opera purtând antetul Ministerului Public. Deh, că prea îi zgândărisem eu, aud clevetindu-se în jur, cu „tonul ironic și reductiv”!
Apoi, și-au „colportat” (sic!) exegeza prin semnătura unui părelnic ziarist, căruia i-au înmânat un text înadins croit și un set de poze așezate împrejurul infracțional al inculpatului Călin Georgescu. Sugestia nu mai lăsa loc de interpretare, șase planete mici gravitând în jurul soarelui georgescian, cu schepsis, nu ? Titlul? Pe măsura mesajului: Susținătorii lui Călin Georgescu din media, afaceri și justiție. Ce nume sunt alăturate de procurori, în rechizitoriu, mișcării suveraniste[1]. Iar ca să priceapă toți guguștiucii, s-a simțit nevoia unei lămuriri cu aromă de concluzie: „Nume din presă, justiție și mediul de afaceri apar în rechizitoriul întocmit de procurori împotriva lui Călin Georgescu, fiecare contribuind în felul lui la ascensiunea acestuia în sondaje, propagarea narativelor pro-Rusia, ori a postărilor false sau alarmiste. Toți au alimentat, astfel, climatul volatil pe care urma să-l exploateze Horațiu Potra și mercenarii lui în ziua de 8 decembrie 2024, când au venit la București să semene haos”. Ptiu, drace, chiar că-i groasă rău, bibicilor ! Că nu-i de colea să semeni haos într-o societatea ordonată și stabilă cum este România ! Unde mai pui și „climatul volatil”, curat murdar, monșer !
Nițel mai departe, cam pe la mijlocul materialului numa' bun de breaking news, hop și subcapitolul destinat mie: Avocatul Marian Nazat, apostolul „martirului” Călin Georgescu. Nasol, vericilor, nu vi se pare? Așa îmi trebuie dacă am cutezat să scriu pe blogul meu afurisit editorialul „Călin Georgescu și uzurparea statului român de drept...” („colportat de luju.ro, site-ul care apără infractorii”), considerat o „influențare emoțională și manipulare prin informații false” ! Vasăzică, am comis o crimă de lezprocuror și păcat mai grav nici că s-a pomenit pe pământul valah în acest an de pomină - 2025! De aceea merit să fiu lapidat public în fața Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar necrologul (musai reductiv, se subînțelege!) să-mi fie rostit de Marius și Gheorghe. Vă întrebați de ce nu și de autorul articolului din Libertatea? Explicația e de-o simplitate dezarmantă: persoanele fără identitate proprie nu există... Un anonim tocmit să se iscălească la coada oricărui șir de fraze ale autorităților judiciare, un caporal în slujba „câmpului tactic” reînviat și felicitat[2] în prime time de președintele cu rucsac (ați reținut, sper, că cacofonia e obligatorie de două ori!). Ehe, ce bine le-ar prinde acestor lachei mediatici niște cursuri de alfabetizare rapidă... Nu de alta, dar ar învăța, netoții, să deslușească creațiile altora, cu semnele de punctuație aferente. Fiindcă, de pildă, în unul dintre eseurile mele invocate - Călin Georgescu, un viitor martir național ?[3] - îmi exprimam temerea că măsurile heirupiste ale forțelor represive de pe Dâmbovița riscă să-l transforme pe șarlatanul politic (o opinie personală, desigur!) Călin Georgescu în martir național, ceea ce nu-i departe să se petreacă, din nefericire. A, și i-aș sili să repete întruna că informându-te corespunzător, onest, pe tine, gazetar, vei fi în măsură să-l informezi corect și pe cititor ! Să-i trimit și la publicistica argheziană? Mă supun vouă, amintindu-le „hoitarilor de presă” versurile alea cam scabroase, cu „epoca abia începută...”, însă mă opresc... Pfu, ce duhoare astupătoare, de latrină, mă izbește dintr-acolo ! Altminteri, mă minunez de isprava-mi nemaivăzută și nemaiauzită de a contribui la ascensiunea cuiva fără să-l votez măcar, darămite să-l mai și laud ! Nu că s-ar cuveni grabnic să-mi înființez o firmă de consultanță politică? Zău că iau în calcul o asemenea variantă, acum, în pragul pensionării? Și-o să le propun și celor care mi-au deschis mintea, Marius și Gheorghe, să vină alături de mine după ce vor părăsi procuratura din pricină de vârstă, bineînțeles, nu din alte motive! Sigur am sparge piața cu narative (sic!) pe potriva gusturilor milițienilor civici răspândiți, întru vegherea noastră, oriunde, neicusorule ! Păzea că sosim, pippidelor, pielenilor și câți oți mai fi !
M-a cuprins nostalgia și cum să nu mă întreb dezamăgit unde sunt rechizitoriile de altădată, cum ?
[1] Ionuț Mureșan, în Libertatea din 19 septembrie 2025
[2] Vă închipuiți ce tsunami ar fi provocat altădată în mass-media aceeași frază dacă se răspândea dinspre Ion Iliescu, Dumnezeu să-l ierte? Acum, tăcere mormântală, nici pâs ! Ticăloase vremuri...
[3] A apărut pe blogul meu în ziua de 24 iulie 2025. Acolo unde, la 20 noiembrie 2024, postam și textul De ce niciunul.
