La ce vă gândiți când auziți sau vedeți numărul 69? Unora le vine în cap adresa unei locuințe. Alții știu că 69 este greutatea corporală a unei persoane cu înălțimea de 1,70 m. Cei mai mulți citesc 69 direct în limba amorului și când pronunță soixante-neuf simt furnicături pe tot corpul. Cei mai informați știu însă că, de câteva zile, 69 irită marea masă a alegătorilor români întru-cât reprezintă numărul de demnitari care vor beneficia de creșterea salariilor ’’la nivelul omologilor europeni’’.
Eu cred că putem încadra această intenție la categoria prevenirea corupției’’, spunea la liber, fără bilețele ajutătoare, președintele ales de către un popor sătul de inechități. Nu știm dacă în acea zi domnul Klaus se afla în vreo țară exotică, al cărei soare îți luminează gândurile, îți limpezește glagoria și-ți inundă ființa de optimism, dar dacă ar fi citit mai atent lista, ar fi aflat că printre cei propuși sunt și personaje extrem de controversate. OK, putem fi de acord că niște demnitari mai bine plătiți vor fi mai puțin tentați să-și completeze veniturile dintr-un al doilea job, cunoscut în nomenclator sub numele de corupție.
Ce ne facem totuși cu băieții care deja s-au dedulcit la bulioanele de euro? Or fi ei incompetenți la rezolvarea ’’trebilor țării’’, dar la adunarea zerourilor fără număr nu-ți trebuie cine știe ce pregătire. Și cel mai mut dintre acești demnitari poate socoti cu voce tare că mia în plus la salar nu contracarează cu nimic tentația de a-ți menține statutul de milionar angajat la stat. Nu zice nimeni că nu-s buni niște bani veniți, așa, pleașcă din cer, fără niciun efort. Amantele vor zice ”mersi” că-și pot upgrada poșetele, iar nevestele vor șopti ”bogdaproste” că-și vor lua niște tigăi mai performante
.
Totuși, când vezi cine sunt cei propuși să fie ”scoși din sărăcie”, te întrebi automat, tu, muritorule de rând, cu ce-ai greșit de nu ești tratat la fel de europenește? Dan Motreanu, Atilla Verestoy, Nicolae Mircovici, Mircea Drăghici, Victor Ciorbea, sunt doar câteva dintre cele 69 de identități care ar trebui să ne pomenească și pe lumea cealaltă pe noi, proștii care, vrând-nevrând, suntem obligați să le asigurăm huzurul în lumea asta, pământeană.
S-a dat explicația că ”această hotărâre nu este un act de populism ci o exigență în conformitate cu statutul actual al României”. Sună destul de corect și pare suficient de sinceră lămurirea dar nu mă pot abține să nu întreb: care este statutul actual al României care permite luarea unei astfel de decizii?
Să aibă România anului 2015 același statut ca înainte de 1989 când, pentru a trăi burghezește, o mână de comuniști semi-analfabeți, trebuia să fie înfometat un popor de 20 de milioane? Nici atunci, în epoca egalității totale, demnitarii nu puteau trăi ca muncitorii simpli, ci chiar mai împărătește decât omologii occidentali, dar cel puțin nu o spuneau în public, cum îi abligă pe actualii zei, democrația asta originală.
La cât de tare dududie economia condusă de super-competenții și mega-responsabilii din creștetul țării, n-ar fi de mirare ca, pentru a le suporta pretențiile financiare, să ne trezim cu lumina, apa și gazele oprite zilnic, cu alimentarele goale și cu benzina pe cartelă. Măcar așa ne vom simți ca-n timpul lui Ceaușescu, adică mai tineri cu 25 de ani. Și toate astea, bineînțeles, din interes național!
