„Cătușiada” redivivus !

Vasăzică, „făptașii răului” se întorc, cu câmpul tactic cu tot, la locul faptei! Și ca s-o știm, l-au împins în față pe Nicușor Dan, în rolul trâmbițașului de pe… rețeaua  X ! Unde am citit de-a valma, suporteri, adversari și neutri, că noua putere (cu năravuri vechi, din păcate !) își dorește programatic să atace  frontal fenomenul corupției ! Însă „cu toate precauțiile, pentru că am avut o lungă discuție în societate despre interferența Serviciului Român de Informații în procesul de... să-i spunem activitatea parchetului. Pe de o parte, vrem ca fenomenul corupției să fie o preocupare a Serviciului Român de Informații. Pe de altă parte, vrem ca mecanismele în care SRI se preocupă de acest fenomen să fie absolut constituționale, și demarcația între servicii de informații și parchet să fie foarte bine făcută. Mecanismele trebuie definite foarte bine - juridic, vreau să spun. În esență, rolul serviciului de informații este să producă informații cât mai consistente, astfel încât din momentul în care o informație este transmisă către parchet, serviciul de informații să nu mai aibă de-a face cu respectiva chestiune și parchetul să înceapă să cerceteze presupusa infracțiune de corupție”.

Hopa,  „s-a umflat  tărâța-n el” !, vorba țăranilor mei de demult, „jucăria stricată” de la Cotroceni s-a paradit rău… „Cine nu sare, i-a condamnare!”,  nu ? Iată proiectul său prezidențial, ca și al predecesorilor, de la Traian Băsescu încoace, unul simplu ca „bună dimineața”: „Țării cât mai mulți  penali!”… Culmea, în urmă cu vreo două săptămâni, invitat fiind de Florentin Țuca la un interviu, am fost întrebat dacă este posibilă  reluarea „Cătușiadei”, iar eu am răspuns afirmativ[1]… Gura păcătosului ce sunt adevăr grăise, că nu degeaba am robotit îndelung prin uzina cu balanța  pe poarta de la intrare!  Iar confirmarea a sosit pe dată,  stranie coincidență !

Curios din  fire și deformat profesional, am deschis încă o dată Constituția, poate s-o fi modificat între timp și o pomeni undeva de… Serviciul Român de Informații. Nimic, nicușorule, nimic ! Pardon,  neicusorule!  Sau nu am eu forma îmbunătățită a Legii fundamentale care circulă prin Deal?  Mister… Și cum să inventezi, vericule, mecanismele cu pricina „absolut constituționale” ? Că niciodată  1+1 nu dau 3, ori mă înșel eu? Desigur, de n-o fi scornit vreo formulă  inversă matematicianul  transformat  (de bunăvoie ?) în lefegiu  oengist, un fel de „Gică contra” al dezvoltatorilor imobiliari și nu numai. Apoi, m-a încremenit pur și  simplu altă enormitate: producerea de către „băieții din Băneasa” a unor informații cât mai consistente în  lupta cu balaurul corupției  ! Ptiu, drace, păi nu le-a ajuns câte au produs  în deceniile din urmă ??!! Că a  produce înseamnă și a ticlui, a născoci ! Sigur, culegerea de informații e una, dar ferească Bunul Dumnezeu  să-i lăsăm pe cei  crescuți la „Școala de rele practici Coldea” să producă în continuare informații referitoare  la „presupusa infracțiune de corupție”! Experiența recentă a pus  pe butuci România, prin distrugerea  clasei politice și a oamenilor de afaceri neaoși, de ce trebuie reluată?  Doar ca să abată atenția de la chestiunile importante ale prezentului chinuitor de auster și să  ofere circul cerut de prostimea debusolată propagandistic?

Mda, scenariul este identic ca ăla de mai adineauri,  „instituțiile creează  mecanisme care transpun  ideologia – cauzele răului – în proceduri  operative cum a fost vânătoarea de vrăjitoare  a Inchiziției”[2]. Ca-ntotdeauna, și la noi, în dosul jalnicei  marionete de merdenea, uneltește „«Elita puternică», cei care fac mediul”[3], fiind „reprezentată de cei care se află de obicei în spatele scenei, care aranjează multe dintre condiţiile vieţii pentru noi, cei care trebuie să petrecem timp într-o varietate de situaţii instituţionale pe care ei le-au construit. Sociologul C. Wright Mills a aruncat o rază de lumină în această gaură neagră a puterii: «Elita puternică este alcătuită din oameni ale căror poziţii îi fac capabili să transceandă mediile obişnuite ale bărbaţilor şi femeilor de rând; ei se află în poziţia de a lua decizii cu consecinţe majore. Faptul că iau sau nu astfel de decizii este mai puţin important decât acela că ocupă asemenea poziţii-pivot: eşecul lor de a acţiona, eşecul de a lua decizii este el însuşi un act deseori cu o semnificaţie mai amplă decât deciziile pe care le iau. Căci ei comandă ierarhiile şi organizaţiile majore ale societăţii moderne. Ei conduc marile corporaţii. Ei dirijează maşinăria statului şi se bucură de prerogativele lui. Ei conduc sistemul militar. Ei ocupă posturile strategice de comandă ale structurii sociale în care sunt concentrate acum mijloacele efective de putere, bogăţia şi celebritatea de care ei se bucură».

Pe măsură ce interesele acestor diferiţi «brokeri» de putere converg, ei încep să definească realitatea în modurile profeţite de George Orwell în 1984”[4].

 Una peste alta, mă încăpățânez să susțin că SRI trebuie să aibă numai  preocupările  stabilite de  Legea privind siguranța națională, iar  nu circuitul  dosarelor în justiție, jocurile de putere în interiorul partidelor politice, manipularea potăilor  din presa oficială ori concurența defel loială  în mediul de afaceri…

 Iar de căutați prin Constituție vreun alineat alocat  Serviciilor Secrete, renunțați grabnic și nu vă  duceți după fenta celui care aruncă în derizoriu ireversibil instituția Președinției Republicii ! Așadar, „carne pentru toți, toți pentru carne !”, ca în reclama publicitară a familiei Lucescu, partea bărbătească !