Cândva, înainte de Hristos, Cirus, regele Persiei, a cucerit Lidia și l-a luat prizonier pe Cresus. Înstăpânit aici, invadatorul a primit vestea că locuitorii din Sardes s-au răsculat. I-ar fi fost lesne să treacă prin foc și sabie mândrul oraș, însă n-a făcut-o. Dimpotrivă, a deschis acolo bordeluri, taverne și amfiteatre pentru jocuri publice, apoi a promulgat o lege prin care îi obliga pe cetățenii urbei să le frecventeze. Și ne mai povestește étienne de la Boétie că mizerabilii „au ținut-o tot într-un chef, inventând tot felul de jocuri, astfel încât, de la numele lor, latinii au format cuvântul prin care desemnau ceea ce noi numim distracție, iar ei numeau ludi, prin deformare de la Lidi”.
După două mii și ceva de ani, lucrurile nu s-au schimbat deloc. Cuceritorii moderni se folosesc în continuare de aceleași mijloace pentru ca popoarele din colonii să nu crâcnească și să le iasă din cuvânt. Uitați-vă, numai, în jur și veți observa semnele acestei perfide politici de subjugare pașnică a băștinașilor. Distracția este în toi, aici și aiurea, oriunde imperialiștii au descălecat și au ridicat bordeluri, taverne și amfiteatre... De emiterea vreunei ordonanțe care să-i oblige pe sclavi să le calce pragul, nu mai e nevoie, ajunge manipularea prin mass-media.
Și tot cam de atunci am aflat definitiv că, sub tiranie, oamenii sunt suspicioși față de cel care îi iubește și încrezători în cel care îi înșală.1 Nu mai departe de exemplul lui Traian Băsescu, un fel de tiran și el, care, aproape un deceniu, deși ne-a înșelat cum i-a venit pe chelie, s-a bucurat de susținerea masivă a românilor… Pe de altă parte, gloata nu-l va vota nicicând pe cel care o iubește, fiindcă ignorantul nu știe ce înseamnă iubirea aproapelui. De aici și eșecul democrației elective.
Temându-se să nu fie otrăvit de cei care voiau să-l înlăture de la tron, ne mai spune moralistul francez, Mithridate cel Mare a ingerat regulat cantități crescute din diverse otrăvuri devenind imun. În vremea din urmă, șefii de stat se mitridatizează și ei, dar nu cu otrăvuri, ci cu minciunile propagandiștilor de curte. Ușor-ușor, țuțerii acestora, plătiți indecent, le toarnă în urechi vorbe prefăcute și astfel se produce ruptura de realitate, imunizarea. De aceea, uneori, îmi pare că președintele Klaus Iohannis seamănă izbitor cu… Eupator. Doar că gogomăniile colportate de maeștrii diversiunii de la noi sunt mai devastatoare ca otrava.
1étienne de la Boétie – Despre servitute
Cică Licurg, legiuitorul Spartei, a crescut doi câini frați, însă pe unul l-a hrănit la bucătărie, iar pe celălalt l-a obișnuit să alerge pe câmpurile de vânătoare. Ca să le arate lacedemonienilor că educația înseamnă totul, i-a dus pe cei doi dulăi în piața publică și a pus între ei o farfurie de supă și un iepure. Fiecare a ales după cum fusese dresat, unul farfuria, altul vânatul. „Și totuși, sunt frați !”1 a exclamat cu tâlc regele.
Pilda e mai mult decât actuală azi, când Traian Băsescu ne mărturisește că timp de zece ani a crescut șase pui. Care acum se sfâșie între ei, cu deosebirea că unii au devenit iepurii celorlalți, deși, până mai ieri, erau frați…
Regii asirieni, ca și cei mezi, apăreau arar în public. Voiau astfel să dea de înțeles norodului că aveau ceva supraomenesc, dar să-l și lase să-și imagineze orice. Sibianul adus la Cotroceni se visează și el rege asirian, fiindcă nu pricep refuzul său de a se arăta mulțimii în momentele de învolburare socială și politică.
Odată, Xerxes și-a trimis solii în Grecia să someze orașele să i se predea. În Sparta s-a ferit să-și mâne mesagerii, întrucât, înaintea sa, trimișii lui Darius – tatăl lui – pieriseră în chinuri groaznice. Ca să-l îmbuneze pe noul despot, spartanii i-au ales pe doi de-ai lor – Sperties și Bulis - să meargă în Persia și să plătească prețul suprem. Ajunși în palatul faimosului generalul Hydarnes, musafirii au fost primiți și ospătați cu belșug. Gazda i-a îmbiat cu vorba și le-a zis că dacă temutul rege i-ar cunoaște, sigur i-ar numi guvernatori ai unor orașe elene. Unul dintre lacedemonieni i-a răspuns: „În privința asta, Hydarnes, tu nu poți să ne dai sfaturi, căci, deși ai cunoscut fericirea pe care ne-o promiți, nu știi absolut nimic despre cea de care ne bucurăm noi. Tu ai cunoscut favoarea regelui, dar nu știi ce gust are libertatea. Dacă ai fi gustat-o, măcar o dată, ne-ai sfătui s-o apărăm nu numai cu lancea și scutul, ci și cu dinții și cu unghiile”.2
Dialogul acesta ar fi trebuit citit și învățat pe de rost de alde Obama înainte de pârjolirea Egiptului, a Irakului sau Libiei, ori a Ucrainei.. S-ar fi salvat milioane de vieți, nu de alta. Fiindcă libertatea nu e peste tot la fel.
1Idem
2Ibidem
