O țărancă din Ardeal, cu broboadă pe cap și ajunsă la 86 de ani, își tivește întruna mileurile de pe servanta învechită. Cineva o descoase despre una și alta, despre lunga experiență ce i-a fost dată de Bunul Dumnezeu... Bătrânica se codește să răspundă, dar își ia inima în dinți și ne spune că „în viață, peste dragoste nimic nu poate trece”! Fac ochii mari, mari de tot și mă frâng în mine însumi... Vasăzică, mereu și mereu dragostea, dai de ea oriunde și oricând, în jurul ei se învârte efemeritatea omului, indiferent de timp și loc...
În limbaju-i literar inimitabil, Nichita Stănescu ne transmite cam aceeași idee, însă altcumva înțolită: „Fură-i iubirea și o ascunde în adâncul inimii tale, a sufletului tău, îngrădește-o să nu poată zbura”. Da, fiindcă „dacă o iubești, fă totul ! Ninge-o, până îngheață de alb! Sărută-i tălpile, până se înzăpezește drumul pe care a venit !”
Îl părăsesc nițel pe poetul dăruit cu harul cuvintelor mângâiate ca nimeni altcineva și mă întorc la norodul din mijlocul căruia m-am ivit și eu pe lume. Nici n-am ajuns bine și l-am auzit vulgarizându-și condiția veșnică de ființă afectivă...
„Am îmbătrânit și nu mai pot,
Nu mai ia pistolu' foc,
Și-o să merg la o vecină
Să-l curețe de rugină !”
Se râde gros în jur, se țopăie trivial și se pocnește vârtos din degete... Altul îi ține isonul primului:
„Ridică, Tanțo, picioru'
Să-ți repar televizoru' !”
Oho, ce grohăit s-a pornit, ce răcnete și aplauze, obscene de-a dreptul ! E omul-brută, în plină dezlănțuire a esenței sale primitive...
Deloc întâmplător, mi-am amintit o povestioară culeasă odinioară de la o babă din Islazul meu. „Maică, ai grijă când te însori să nu umbli pe la altele, măritate ori ba ! Ești tânăr, iar io am văzut cogeamitea, știu ce vorbesc ! Preacurvia e bucuria curului, beleaua capului, maică, să nu uiți ce-ți zic acu'!” Astfel m-a povățuit demult tare islăzeanca, dar cum să trăiești fără belele pe cap, cum ? Iar de nu mă credeți și strâmbați ipocrit din nas, desfătați-vă oleacă numai cu aste versuri nichitiniene:
Lăsându-mă cu sufletul pe jumătate!"
Mda, „peste dragoste nimic nu poate trece”...
