O propunere de lectură în Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului și în celelalte zile în care ne vindecăm Memoria

28 Ian 2021 | scris de părintele Constantin Necula
O propunere de lectură în Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului și în celelalte zile în care ne vindecăm Memoria

Astăzi, 27 ianuarie, este ziua de aducere aminte a grozăviei Holocaustului - Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului (Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite, 60/7 din 1 noiembrie 2005). Este ziua în care Armata Roșie elibera lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau, în 1945. Prea târziu, pentru milioane de oameni. O zi marcantă, desigur nu pentru scepticii de servici. Care se îndoiesc de tot și toate. Pentru ceilalți, oameni cu drag de adevăr și istorie, o propunere de lectură. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” a propus editarea în limba română  a volumului coordonat de Randolph L. Braham și Soltan Tibori Szabo, Enciclopedia geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord (Ed. Cartier, Chișinău, 2020, 568 p., traducere din limba maghiară de Andrea-Julika Szekely Ghiță). Apărută în ediție princeps la editura Park Kiado- Koinonia (Budapesta – Cluj-Napoca) în 2008 văzusem volumul și oftasem că atâta informație va fi greu descifrabilă istoricului român. Și aproape renunțasem să sper că o vom vedea tradusă. Totuși, grație unui efort susținut – financiar dar și logistic (Editura Cartier păstrează bunul obicei de a aminti și contribuția editorului - aici, Gheorghe Erzianu și a tipografiei - aici, Bons Office) - volumul vede lumina tiparului în limba română. O carte de geografie a durerii și prigonirii, un volum de memorie pe care numai cunoscând-o o putem asuma corect și fără să mai jonglăm cu inutilități.

În Cuvântul înainte la ediția în limba maghiară Randolph L. Braham scrie: „Enciclopedia noastră dorește să servească drept lucrare de referință pentru profesori și studenți, pentru toți cei dornici să afle mai mult despre catastrofa care a lovit evreimea din Transilvania de Nord, în general, și comunitățile evreiești locale din această regiune, în special. În același timp lucrarea se dorește a fi un memorial al comunităților evreiești nimicite în timpul nazismului. Enciclopedia cuprinde date și informații referitoare la toate comunitățile existente în Transilvania de Nord, în 1944, indiferent de dimensiunea lor” (p. 11). Construcția Enciclopediei este atent drămuită: o istorie generală a evreimii transilvane- cu accent pe perioada Holocaustului (30 August 1940 - toamna lui 1944) urmată de 12 capitole de sine stătătoare care analizează situația evreimii în comitatele existente în vremea prigoanei. Sunt prezentate astfel comitatele: Bihor (pp. 42-80), Bistrița-Năsăud (pp. 81-101), Ciuc (pp. 102-128), Cluj (pp. 129-161), Maramureș și Delegația Administrativă Maramureș (pp. 162-257), Mureș-Turda (pp. 258- 298), Odorhei (pp. 299-318), Sălaj (pp. 319-364), Sătmar (pp. 365- 422), Solnoc-Dăbâca (pp. 423- 444), Trei Scaune (pp. 445- 460) și Ugocea (pp. 461-482). Date despre economia socială a vremurilor de atunci, orientarea religioasă a evreimii - curente, școli și chiar secte rabinice - precum și vieți particulare, schije de istorie personală sunt fragmentele unui vitraliu de viață și de moarte. Sunt urmărite în amănunt viețile comunităților evreiești - sunt admirativ asupra muncii de documentare a autorilor - și consemnate o serie de date referitoare la cotidianul vremii. Profilul evreimii din Nordul Transilvaniei se încadrează în sărăcie și nevoie, în  trăirea cu greu, dar și cu bucurie a fericirilor zilnice. O susținere imagistică remarcabilă - clădiri și locuri, oameni și chipuri - precum și o matematică nedorită a morții (citiți, de exemplul, tabelul de la pg. 483 cu lista trenurilor din Transilvania de Nord care au tranzitat Gara Kosice în anul 1944 - prin care trec din 16 mai în 27 iunie majoritatea deportaților) completează un efort editorial remarcabil. Pentru împlinirea cercetării devine important capitolul Soarta evreilor din Transilvania după Holocaust (pp. 485-502) încheiat cu o concluzie de nod în gât: „În cele mai multe localități, amintirea comunității evreiești înfloritoare de odinioară este păstrată doar de clădirile sinagogilor - multe aflate în paragină - și de pietrele tombale din cimitirele evreiești” (p. 502). Datele ne arată că în 2002 mai locuiau în România 5785  de persoane de naționalitate evreiască, 6057 de persoane de religie israelită (mozaică) și 951 de persoane cu limba maternă idiș. În Transilvania, Partium și Banat doar 1804 persoane s-au declarat de naționalitate evreiască, 1912 de religie mozaică și 253, cu limba maternă idiș, marea lor majoritate având vârstă înaintată. Galutul - cum se numește diaspora evreiască – din Transilvania s-a depopulat. Dar astfel de Enciclopedii ne aduc aminte. Volumul este o poveste de reiterare în istoriografia românească a unui stick de memorie necesar. Pentru ca niciodată să nu mai fie posibilă o astfel de hăituire a omului de către om. Un Vocabular (pp. 519-527) ne oferă cheia unor cuvinte, expresii, denumiri și prescurtări de origine ebraică, engleză, germană, greacă, idiș, maghiară și polonă privitoare la religia israelită și obiceiuri evreiești, politică și literatură, viață de familie ori cuvinte intra-comunitare. Merită, zic, să amintim autorii Enciclopediei: Randolph L. Braham (1922-2018), Kinga Frojimovics (1971), Agnes Hegyi (1971), Daniel Lowy (1953), Yitzhak Perri (Friedman) (1927-2011), Zoltan Tibori Szabo (1957), Isvan Vergo (1979). Oameni care și-au făcut datoria față de o memorie pentru care astăzi și mereu merită să înălțăm o rugăciune de iertare. A noastră. Și a lor.

 

Preluare tribuna.ro

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Editorial

Ultima oră