Un studiu făcut de o echipă formată din studenți și profesori ai Facultății de Sociologie, arată că manualele pentru copiii din școala primară perpetuează stereotipurile secolului al XIX-lea. Poate pe vremea când omul alerga cot la cot cu maimuța să prindă primul banana mai coaptă, nu se dădea o prea mare importanță primilor pași din viața unui pui.
Astăzi, până și ultimul locuitor al celui mai izolat sat este conștient de rolul pe care-l au în evoluția copilului informațiile și cunoștințele pe care acesta le primește din secunda în care ochii și urechile sale încep să distingă mediul ce-l înconjoară. Bastonașele și liniuțele, punctele și virgulele, culorile, sunetele și apoi conținutul tot mai complex al temelor școlare, trebuie să țină pasul cu actualitatea pentru ca pe fundamentul lor să poată fi întrezărit și construit viitorul. Încercând să înțeleagă lumea pe care manualele o deschid copiilor, sociologii au analizat abecedarele mai multor edituri.
Concluzia a fost tristă și șocantă: chiar și în paginile editate pentru anul școlar care tocmai s-a încheiat, tipologiile umane și situațiile în care ele sunt întâlnite aparțin problematicii de pe vremea lui Pazvante Chiorul. Invariabil femeia este casnică iar bărbatul autoritar, cu o carieră de succes dar prea puțin implicat în viața de familie. Nu știu de ce ne plângem și ne mirăm că tinerii din zilele noatre nu-și găsesc o slujbă și nu-și pot face un rost.
Păi, atâta timp cât sunt pregătiți să trăiască cu caprele Irinucăi și să meargă la furat de cireșe, să pască oile și să ascută săgețile pentru vânătoare, cum să-l angajeze o firmă super-automatizată care caută numai meseriași a căror specializare trebuie să le înmulțească miliardele?
Un elev îndopat cu informații expirate este, practic, format să trăiască în trecut, iar dacă se trezește într-o conjunctură a prezentului va avea senzația că a aterizat printre extratereștrii veniți dintr-un viitor îndepărtat.
În majoritatea manualelor școlare, calculatorul, telefonul mobil și alte produse ale tehnologiei contemporane sunt ilustrate extrem de rar și când apar sunt folosite exclusiv de băieți. O discriminare de genul ăsta nu vedeai nici pe tăblițele folosite de Fred și Barney în Epoca de Piatră. În mai toate povestirile, mama, bunica și câinele familiei stau degeaba sau îi privesc admirativ pe bărbații casei cum joacă șah sau lucrează la laptop.
Valori precum egalitatea de șanse par în manualele românești, ca și-n Evul Mediu, elemente de ficțiune în care nu credea nimeni. Apariția acestor manuale pe băncile școlare se explică prin faptul că licitațiile sunt organizate (ca și în toate celelalte domenii) astfel încât să-i umple de bani pe niște impostori, deveniți peste noapte cei mai vânduți scriitori ai țării.
Predarea noțiunilor care n-au nicio legătură cu viața reală este, din păcate, o boală mult mai gravă care poate fi întâlnită de la gimnaziu și până la ultimul an de facultate.
Să sperăm, totuși, că acum, cu un profesor în fruntea țării, nu vom mai avea parte de o Românie a lucrului prost bine făcut. Pentru că dacă treburile vor merge tot așa, să nu ne mirăm când copiii altor popoare vor face naveta între diverse planete, iar ai noștri se vor chinui să descopere, după fițuici, focul și roata olarului.
Ai carte, ca să nu cari ghiozdanul gol
