1. azi e Ziua Internaţională pentru Salvarea Patrimoniului Audiovizual. televiziuni şi staţii radio din toată lumea încearcă, azi, mai mult ca în orice altă zi, să adune bani pentru a-şi digitiza (recte de a-şi pune la adăpost) arhivele aflate pe suport magnetic.
pentru că sînt deosebit de proastă, nu i-aş fi dat importanţă acestei zile, deoarece azi mi-am luat la mine capu de parameci troglodit. noroc că citisem, în numărul de săptămîna asta al Dilemei, dedicat lui Toma Caragiu, despre cum actorul s-a întors din drum, după ore lungi petrecute în studiourile Radiodifuziunii, pe motiv că amicul său i-a spus că, spre final, înregistrarea era mai slabă, că se simţea că obosiseră şi că aproape fuşeriseră treaba. Caragiu, perfecţionist, s-a întors înapoi imediat, şi-a căutat colegul şi au repetat înregistrarea, pe motiv că „noi trecem, dar astea (benzile, n. red.) rămîn”.
2. mîine, pe 28, e Ziua Internaţională a Animaţiei. ea vrea să marcheze evenimentul primului film de animaţie la Theatre Optique din Paris. o ocazie tocmai bună să ne aducem aminte şi de ai noştri, şi de premiul de la Cannes al lui Ion Popescu Gopo, pentru o „scurtă istorie”.
şi să le mulţumim, printr-o reverenţă scrisă, cineaştilor de la Animafilm, Ion Truică, Olimp Vărăşteanu, Isabela Pătraşincu, Victor Antonescu, Ilinca Seda, Adrian Petringenaru.
la tonele de programe de desene animate care există pe cablu, e clar că fascinaţia animaţiei, aşa cum o simţeam noi în copilărie, nu mai există. am trecut prin „mihaele” şi „bălănei”, ne-am spurcat la „sandy bell”, iar acum, graţie noii generaţii de puradei, ne dăm cu „pluşicile” şi cu „sophiile întîi”.
îmi place să mă uit pe disney junior doar ca să-i mai aud vocea lui Gheorghe Dinică în „baby looney tunes” şi pe a lui Florian Pittiş în „winnie de pluş”.
3. peste două zile, pe 29 octombrie, o să fie ziua internaţională a internetului. în această zi, dar în 1969, au fost legate două calculatoare care şi-au transmis, pe rînd, literele, L, O şi G. nu ştiu, dar cred că are ceva cu logarea (clinc-clinc).
