Revista Caligraf

04 Ian 2016 | scris de Marian Nazat
Revista Caligraf

Deschid, curios ca un copil, revista Caligraf, editată de ziarul Teleormanul, cu sprijinul Consiliului județean. Pe prima pagină, poezia Vom pleca departe... a redactorului șef, Florea Burtan, sufletul publicației.
„Ţi-am făcut şaretă dintr-un lemn duios,
Să îţi plimb, prin lume, chipul tău frumos,
Lumea să se mire, să-şi dea foc, oftând,
Morţii, morţi de tineri, iasă din pământ.

Şi în loc de roţi, i-am pus doi cercei,
Şi în loc de leagăn, calzi, genunchii mei,
Voi înhăma vântul, să te poarte, lin,
Pe cărări ştiute ori pe drum străin.

Toate-s pregătite, am luat, vezi bine,
Bulgăraşi de rouă, faguri de albine,
Foşnet de miresme şiroind din flori;
Vom pleca departe, unici călători...

Dă-mi un semn, iubito, nu mai am răbdare,
Mi-este dor şi sete, pân’ la destrămare.
Uite-mi curge carnea de pe trup, răbdând,
Ochii-mi te imploră, verzi şi lăcrimând.

Ia-i la tine-n braţe, pune-i lângă sâni,
Ca arşiţa verii somnul din fântâni,
Despleteşte-ţi părul, lasă-l să îşi bea
Partea de răcoare strânsă-n palma mea.

Ţi-am cioplit şaretă şi aştept, sfios,
Să îţi plimb, prin lume, chipul tău frumos,
Lumea să se mire, să-şi dea foc, oftând,
Morții, morți de tineri, iasă din pământ...”

Dau foile și-l regăsesc pe Picu Păun, notar la Turnu Măgurele, poet remarcabil.
„De ce mă bate Dumnezeu ?
Pentru că l-am bătut și eu
Pe vremea când eram flăcău.
Și când l-am prins la sânul tău

L-am înjurat și l-am scuipat
Și I-am lovit cu palma grea
Iar când să plec I-am întrebat
Ce cauți, mă, la mândra mea ?

Nepăsător eu nu pot sta
Când văd că altul se dă crai
Să-mi faci tu, Doamne, așa ceva ?
N-aveai destule acolo-n rai ?

Tu, fă, să spui pe cine-alegi
Și scoate-mi sufletul din laț;
Mă mai iubești ? - te rog să negi !
Dar ai plecat cu el de braț;

Când ies din cârciumi și din danț
Ca cel mai jalnic derbedeu
Mă clatin și adorm în șanț;
Că prea mă bate Dumnezeu.

În rai veni-voi plin de ură
Spre judecata de apoi.
N-o să mai pun alcool în gură
Și-o să vă zvânt pe amândoi.

Pe tine te-oi târî de moațe
Cu el la pace n-o să cad
Și o să i te smulg din brațe
Chiar dacă m-o trimite-n iad” (De ce mă bate Dumnezeu !)

„Nu cu aghiazmă ne sfințeai părinte
cu altceva, cu zaibăr și cu praz
dacă lsus s-ar fi născut în iesle
pe Iuncă între Gârcov și lslaz

Dacă Isus s-ar fi născut în codru
la Teleorman în cântecul de cuc
ai zice, popo, slujba de-nviere
c-o doină sau un chiot de haiduc

De se năștea la stână lângă schit
în munții Vrancei la apus de soare
n-ar mai fi fost pe cruce răstignit
îl omorau doi frați pentru mioare

Și cum am devenit atât de mici
și răi și proști și învechiți în rele
mai bine dar că nu-i născut aici
că îi făceau dosar cu toate cele

Mai aspre bazaconii ce se spun
ba c-a turnat, ba c-a jucat la zaruri
c-a fost curvar, rapace și nebun
sau stâlp de cafenele și de baruri

Că I-ar fi năucit pe bietul sfânt
niște-nțelepți cu minte de zevzeci
ar fi urcat la cer de pe pământ
și n-ar mai fi-nviat în veci de veci” (Dacă Isus)

„m-au căutat prietenii prin sate -
cei puțini ce n-au plecat în stele -
și m-au găsit cu crengile uscate
într-un bar din Turnu Măgurele

mai pierdusem la un loz în plic
niște existențe despre acasă
moțăiam pe marele nimic
în pahar cu-o țuică puturoasă

îmi pierdusem văzul și auzul
în mici lupte fără de folos
unde a-nțărcat autobuzul
rute lungi spre țările de jos

mă mai așteptau la cotituri
pomi ciudați cu fructele în pârg
ultima pereche de conduri
o amanetasem într-un târg

pietrele-mi zdreliseră călcâiul,
viața toată-mi încăpea-ntr-un sac
și din Picu cel Păun întâiul
au găsit doar umbra de copac
i-am rugat s-o taie ca Ia coasă
să o-ncarce-n carul alor mei
ram cu ram să mă fi dus acasă
dar n-au avut drujbele cu ei” (M-au căutat prietenii)

„Pe telefonul fix mă sună mama
cu timbrul vocii blând și cunoscut
băiatul meu, te așteptăm acasă,
să vii să vezi ce boltă ne-am făcut !
Acum sunt împlinită și-mpăcată
iar tatăl tău e bucuros și el
și-a zis: de ce să cheltuie copiii ?
că nu știe cum și în ce fel.
Poate este noroi sau poate ninge
poate e frig si vremea e câinoasă
așa că e mai bine, ca și cum
ne-ați duce dintr-o casă-n altă casă
În jurul nostru e puhoi de neamuri
părinți și frați, prieteni și vecini
că ai văzut ce rău e-n altă parte
și-i greu o veșnicie-între străini
Să știi că avem un loc și pentru tine
a vrut să-l ia țârcomnicu, un bou
am stabilit azi noapte, ca din pensii
să strângem bani să-ți facem un cavou
Nu strică să te-aducem lângă noi
pe locul moștenit de la polcovnic
bâtu lui bâtu, mamă, și-i păcat
ca să ni-l ia bețivul de țârcomnic
Gropile noastre-s largi și spațioase
nu cresc pe ele mărăcini sau pir
popa Iulică zice că avem
cel mai frumos mormânt din cimitir
Promiți că vii duminică acasă ?
să nu mă minți că nu e prima oară !
și să te duci la prostul de țârcomnic
să-i zici vreo două vorbe de ocară” (Pe telefonul fix mă sună mama)

”nu știu dacă durerea îmi va fi,
la moartea mamei mele, mai mare
sau cel puțin egală
cu durerea ei la facerea mea

nu știu dacă bucuria revederii mele
cu tatăl meu, dincolo
va fi mai mare sau cel puțin egală
cu bucuria lui la facerea mea” (Reciprocă)

„vă transmit un fost trandafir
din gloria căruia au rămas numai
ghimpii
având speranța că vă va fi de folos
la reconstituirea parfumurilor de
altădată” (Adesea)

Apoi îl descopăr pe medicul cardiolog Lucian Paraschivescu, cu niște note pline de tâlc:
„În politică, exaltarea ține loc de competență... Exaltarea și viclenia”.
„Orice despărțire profundă este însoțită de un fel de moliciune... E ca și când ai uita pasul următor ! E ca și când ți-ai schimba starea de agregare - începi să curgi, dar nu știi încotro...”.
„Nu de puține ori te-ai simțit superior unor oameni și după un timp ți-ai dat seama că lucrurile au stat exact invers. Aflarea adevărului nu te rușinează, te umple de deznădejde...”.
„Jose Mujica este un președinte de țară special – modest și sărac. Toți îl laudă și-l dau ca exemplu. Din păcate, sărăcia și modestia nu ajung ca să fii un bun președinte !”
„ Deseori, citesc despre mari artiști: «Era bolnav și plin de datorii !» De fiecare dată încerc să-mi imaginez drama și totdeauna reușesc... Nu întâmpin nicio dificultate”.
„Ciudat, preocupările îmbătrânesc odată cu tine - ba, uneori, înaintea ta. Ele te fac mai bătrân si mai inutil !”
„În multe cărți bune am dat peste acel «zero existențial», dureros și complex, când n-ai vrea nici să dispari, nici să exiști... Când nu știi încotro s-o iei, de ce să te agăți !”
„Există și fericiri discrete și întâmplătoare... Bunăoară, să poți asculta, patriarhal, nocturn, la picup, «Guitar Dream», cu Jozef Zsapka !”
„Lipsa de perspective este adevărata închisoare a unui om ! Oh, să putrezești în neșansă... ”
„Borges: «Nu am dușmani, sau dacă am avut, nu am aflat niciodată de existența lor”...
„A trăi mult nu înseamnă a lăsa mult timp trăit în urmă, ci a străbate o lume de la un capăt la altul...”
„Dacă fiecare om din preajma ta ar fi un Adam rigid și naiv, cu siguranță lumea ți se va părea o glumă proastă... Din fericire, diversitatea ne ține în viață !”
„Hoția sperie, cerșitul dezgustă... Asemenea «regelui gol», pășim trufaș pe strada principală !”
„Diferența dintre un tânăr și un bătrân ține nu atât de vigoare, cât de spaime... Spaimele bătrânului sunt mai puține și mai palpabile !”
„Nu știm să anticipăm... Starea noastră firească este «surprinderea ! ». De dimineață până seara suntem surprinși de ceea ce ni se întâmplă ! Nu anticipăm nimic, analizăm dezastre...”
„Trăiesc într-o țară de tabere... Tabăra celor mulți și buimaci și tabăra celor care luptă pentru Putere ! Pentru ultima, prima tabără este o simplă pășune”.
Ce revelație spirituală am trăit citind revista Caligraf, din Teleormanul meu tutelar !

 

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Editorial

Ultima oră