După aproape doi ani de funcționare la turație maximă, încă o entitate academică se pare că-și va închide porțile. Sau mai degrabă membrii, căci este vorba de așa-numita Academie a Infractorilor Români (AIR), grupare interlopă care, acționând pe întreg cuprinsul Europei, a strâns din spargeri peste 10 milioane de euro. Președintele Academiei, Adrian Botez, zis Țâță, conducea peste 100 de răzeși, toți născuți, crescuți în județul Neamț, pe care, după un curs de profesionalizare de 90 de zile, îi trimitea la cumpărături gratuite cu ciocanul și pistolul prin magazinele de bijuterii. Chiar dacă la prima vedere, titulatura găștii smulge zâmbete (’’am terminat AIR-ul la seral că ziua munceam ca hoț’’), modul ei de organizare, cu președinte ( jucător-prădător), avocat, contabil și ofițeri, poate eclipsa multe instituții oficiale. De altfel, încă de la înființarea mafiei siciliene, s-a vorbit de acest aspect, cutremurător pentru orice om cinstit: protecția de care se bucură familiile membrilor este mai eficientă decât protecția socială venită din partea stautului. La fel este și cu sistemul de colectare a taxelor: cele strânse de mafioți cu pistolul la tâmplă din fiecare magazin, cash și zilnic sunt net superioare firimiturilor ciugulite de orice instituție financiară de stat, la sfârșit de lună sau trimestru. Este șocant să auzim că românii au înființat până și o Academie a Infractorilor, dar dacă ne gândim că suntem guvernați de tot felul de pușcăriași și pușcăriabili, vedem că pirații nemțeni nu sunt departe de fruntea țării. Doar că unii sunt la Stat și alții la privat. Oricum, parcă sunt mai cinstiți hoții care se recomandă ca atare, decât omologii lor cu girofar care se dau angajați în slujba poporului. În plus, colegii de catedră ai lui Botez intră in pâine după o pregătire asiduă nu ca ceilalți care, de multe ori, sunt aduși la București direct de la coada vacii, de te și crucești cum de un bou poate hotărî destinele a milioane de oameni. Nu e nicio diferență la capitolul ’’impostura pe cartea de vizită’’, între academicianul Țâță și dottore Viorel. Cum politicienii nu-și pot justifica, din salariile de bugetari, viloaiele, jeep-anele, concediile și colierele amantelor așa a o dă la întors și nea Țâță când e întrebat cum de-a reușit, fără un job de excepție sau un bussiness înfloritor, să-și achiziționeze Rolls-ul cel mov.
Până la urmă, o să încep să cred că marca asta de mașini premium, Rolls Royce, e un blestem pentru proprietarii care n-au patalama de rege, lord, șeic sau vedetă internațională. Mi-e tot mai clar că dacă urci ca simplu parvenit într-o asemenea bijuterie cu motor, e musai să dai de belea. De asta pare un pic ciudat că și un mogul de Vatican, ca domnul Dan, conectat non-stop la energia benefică a cravatelor violet, a pățit necazul după ce și-a luat limuzina împărătească. Sunt sigur că dacă nu-și târguia RR-ul ăla în culoarea laptelui, dar nici altul mov, ca al președintelui AIR, DD ar fi fost și azi în sânul familiei, nu în pârnaie, ca Țâță.
