Exista universuri paralele, adica realitati alternative la ce traim noi? Ipoteza este fascinantă, aprinde imaginaţia şi,uimitor, oamenii şi-au pus această problemă din cele mai vechi timpuri.
Iată trei poveşti din folclorul unor popoare,poveşti care vin din timpuri imemoriale şi care arata că din totdeauna oamenii aveau sentimentul că există şi alte lumi.
Prima poveste vine din China.Iat-o:
Un tânr vizitează un templu însoţit de un călugăr bătrân. Se opreşte fascinat în faţa unui tablou imens.Înfăţişa o tânăra,uimitor de frumoasă, cu părul lung căzut pe spate-semn că e fecioară. Şi zîmbea atât de frumos că tînarul nu-şi putea dezlipi privirea. Nici nu mai observă că în spate se vedea un deal înverzit pe care se aflau mai multe case ,parcă agăţate de cer. Şi simţi cum o forţa nevăzută îl ridică în aer şi într-o clipă se află lângă tînără.
-Unde ai fost,îl întrebă fata, hai repede că ne aşteaptă nuntaşii.
Şi într-adevăr,în satul de pe deal îi întimpinară nuntaşi veseli care le urară viaţă lungă şi fericită.Şi-au trecut mulţi ani iar frumoasa fată din tablou i-a dăruit doi copii care se jucau în curtea plină de flori. Tânărul a încărunţit, seara iese în curte şi se uită la stele. Fata din tablou se aşează alături de el,îşi sprijină capul de umărul lui şi-l întreaba la ce se gîndeşte.
A doua zi pleacă în oraşul din apropiere să cumpere haine pentru cei mici. Intră într-un magazin şi zăreşte în spate un tablou:un călugăr priveşte un tablou în care zâmbeşte fericită o fată ,cu părul lung. Se apropie şi simte că o forţă nevăzută îl ridică în aer şi se trezeşte alături de călugăr.
Să mergem,zice acesta, templul se închide, e deja seara
Am lipsit mult?
Ai fost timpul aici,răspunde călugărul şi se îndreaptă spre ieşire.
Înainte de a pleca,tînărul se mai uită odata la tablou.Era altfel:fata avea părul împletit, semn că acum era femeie măritată.Şi nu mai zîmbea, ba dimpotrivă, era foarte tristă. Şi îl privea cum se îndepărtează.
A doua poveste vine din Africa şi este cam aşa:
.De o parte şi de alta a unui fluviu se aflau doua sate. Dar nimeni nu reuşise să treaca de cealaltă parte , atat de năvalnic era râul.Doar cîţiva au încercat să treacă apa dar nimeni nu i-a mai văzut vreodată.
Într-o dimineaţă, un tînar simţi un imbold pe care nu şi-l putea explica: voia să treacă fluviul. Ca în transă urcă în barcă şi alunecă de-a lungul apei.Îşi părăsise soţia,parinţii ,copilul-dar nu avea sentimentul că îi abandonase. Şi ce apă liniştită şi ce repede ajunse pe malul celălat. Era uimit cât de uşor a fost.
Cînd a păşit pe pămant totul i s-a părut cunoscut. În vale era satul lui. Pe drum se întîlni cu un vecin care-l salută.
Ajunsese acasă? Totuşi traversase fluviul. Îşi găsi mama măturând curtea. Îl rugă să o ajute.În casă soţia alăpta copilul. Câinele îl văzu şi începu să dea din coadă. În grădină găsi toporul pe care-l lăsase acolo cu o seară în urmă.Era acasă deşi plecase în acea dimineaţă. Nimic nu-i era necunoscut. Trecură zile şi apoi ani.
Dar simţea că e altceva.Cînd îl vedea, vecinul se oprea şi-i mulţumea că i-a salvat viaţa. Cu uimire a aflat că în urmă cu ani l-a scos din mâinile unor tîlhari.Apoi un pescar,prieten din copilărie, a venit să-i ceară banii pentru peştele cumpărat în vară. I-a plătit dar nu-şi amintea nimic.Iarna,când venea frigul.începea să-l doară rana de la mână.
Pe ocolite află că în copilărie se lovise cu toporul.
Şi de-a lungul timpului descoperi că are alt trecut de care nu-şi amintea nimic.Dar era trecutul lui?
Uneori mergea pe malul fluviului şi privea dincolo.De multe ori parcă are vedenii: părinţii,copilul,cei din sat se plimbă pe malul celălalt. Dar întoarce capul şi-i vede în spate.
Într-o dimineaţă simte o dorinţă năvalnica, dureroasă chiar : să treacă în satul celălalt.
Merge la fluviu,urcă în barcă dar apa e atat de furioasă că nu se poate desprinde de mal. Ore în şir a încercat.
Spre seară s-a întors acasa. Nu a mai încercat niciodată să treacă apa.
'A treia poveste,celebră şi des invocată,vine tot din China:
Un om visează că este fluture. Zboară din floare ]n floare şi nici nu ştie că este om. Cînd se trezeşte îşi dă seama că totuşi este om. Dar nu ştie un lucru:este un fluture care visează că este om sau este un om care visează că este fluture?
Aşa că:există universuri paralele? Şi există o memorie ancestrală a omului care-l îndeamnă pe om să creadă în existenţa altor lumi?
Folclorul-poveştile imemoriale ale tuturor popoarelor-ne spune ca există şi alte tărâmuri. Şi la noi, personajele poveştilor trec în alte lumi după care se reîntorc acasă.
Şi, lucru curios, lumea virtuală a net-ului poate fi văzut ca un univers paralel. Nu peste mulţi ani s-ar putea ca această percepţie să nu mai poată fi separată de lumea cum o ştim astăzi.
E şi asta o poveste,nu-i aşa?
