Mecanismele biologice responsabile de maladia Alzheimer sunt din ce în ce mai bine cunoscute. Boala începe prin mici detalii uitate, care par nesemnificative în ansamblul informațiilor înregistrate într-o zi: ora de întâlnire, numele unei persoane sau al unui loc totuși știute foarte bine, unde am lăsat cheile de la mașină sau ochelarii. În timp, aceste mici amănunte uitate, dar izolate se agravează și încep să afecteze zona amintirilor mai vechi, evenimente marcante din viața individului. În interiorul cutiei craniene, în culisele creierului omului, procesele responsabile de maladia se derulează cu mulți ani înainte de apariția simptomelor. Maladia Alzheimer este rezultatul unui proces natural, este o boală normală a bătrâneții care ar afecta întreaga lume dacă am trăi până la vârsta de 120 de ani, explică Ronald Melki, directorul de cercetare la CNRS, în cadrul Institutului pentru Neuroștiințe din Paris Saclay, citat de Le Figaro.
Recent, oamenii de știință au identificat vinovații. Este vorba de două proteine, entități chimice, cu multiple funcții la nivelul celulelor, cunoscute sub numele de beta amiloide și tau. Prima nu este cunoscut foarte bine. Nu se știe la ce servește ea, spune Ronald Melki. A doua, proteina tau, este mult mai bine descrisă.
Ea are un rol important în transportul diferitelor molecule în interiorul neuronilor. Cele două proteine au capacitatea de a se agrega. Proteinele beta-amiloide formează, astfel, plăci în exteriorul neuronilor, în timp ce proteinele tau se asamblează în interior. Neuronii dispun de un sistem de eliminare a acestor agregate, care funcționează foarte bine la tinerețe, explică Ronald Melki. Dar odată cu înaintarea în vârstă, acest mecanism își pierde din eficacitate și agregatele reușesc să se acumuleze în interiorul și exteriorul neuronilor. Într-un fel, fiecare individ este victima acestei pubele neuronale. De-a lungul vieții, producerea acestor agregate de proteinele beta-amiloide și proteinele tau este mai lentă comparativ cu distrugerea lor. Dar de la o anumită vârstă, raportul se inversează: producerea depășește capacitatea celulei de a le degrada, devenind toxice pentru celule.
Astfel, se formează un strat capabil să sechestreze molecule indispensabile bunei funcționări a neuronilor și chiar să-i distrugă. De asemenea, aceste agregate responsabile de degenerescența neuronilor pot să migreze și, astfel, să-și extindă efectul distructiv. Pentru ca, în final, întregul circuit neuronal să fie afectat.
Acest proces delicat a fost prezentat, în 2008, de echipa lui Ronald Melki.
De asemenea, în creierul persoanelor afectate de maladia Alzheimer, vasele de sânge sunt îngustate. Ceea ce înseamnă că la neuroni ajunge mai puțin sânge, explică Ronald Melki. Astfel, celulele sunt stresate, facilitând suplimentar procesul de agregare a proteinelor beta-amiloide și tau.
