Șah la Zelenski: Cererea de alegeri a popularului fost ministru al Apărării zguduie scena politică din Ucraina

Un nou front politic s-a deschis la Kiev, de această dată din interior. Declarațiile coordonate ale fostului ministru al Apărării, Fiodorov, și ale susținătorilor săi privind necesitatea organizării alegerilor pe timp de război schimbă radical dinamica puterii în Ucraina. Trecând de la simple cerințe de reformă la o încercare directă de reconfigurare a conducerii statului, această mișcare pune o presiune fără precedent pe președintele Volodimir Zelenski, testând în același timp rezistența majorității parlamentare, limitele sprijinului european și stabilitatea internă a țării într-un moment critic, scrie publicatia ucraineana Strana

Declarațiile coordonate, atât ale fostului ministru al Apărării Fiodorov, cât și ale grupului său de susținători, privind criza de guvernare și necesitatea de a organiza alegeri în acest context, fără a mai aștepta încheierea războiului, arată ca o mișcare tehnologică bine gândită în preajma votului din Rada Supremă pentru candidatura lui Hmara la funcția de ministru al Apărării. Prin această propunere, Zelenski a respins, de fapt, cerințele „Majdanului de carton” de a-l readuce pe Fiodorov.

Obiectivul maxim este de a spori incertitudinea în rândul deputaților (mai ales din tabăra „Slujitorului Poporului”): „Mai are rost să votăm pentru Hmara și să mergem împotriva lui Fiodorov, dacă alegerile și schimbarea puterii sunt la ușă?”. Iar eventual, chiar de a-l determina pe Hmara să renunțe la funcție și să se retragă. Eșecul numirii noului ministru al Apărării va fi perceput ca o înfrângere majoră pentru Zelenski și îi va slăbi și mai mult poziția politică, făcându-l mai concesiv în chestiunile care îi interesează pe Fiodorov și compania. Inclusiv, posibil, determinându-l pe președinte să îl numească din nou pe Fiodorov ministru al Apărării, ceea ce ar scoate, practic, armata de sub controlul lui Zelenski.

Obiectivul minim — în cazul în care vor fi suficiente voturi pentru Hmara — este de a oferi un nou sens acțiunilor „Majdanului de carton”. Acestea nu se vor mai desfășura pentru revenirea lui Fiodorov, ci pentru organizarea alegerilor, cu scopul de a-l determina pe Zelenski să le declare înainte de terminarea războiului, miza fiind victoria lui Fiodorov.

Totuși, acest calcul s-ar putea lovi de o serie de probleme.

În primul rând, să începem cu cadrul legal. În Ucraina, pe timp de război, teoretic pot fi organizate doar alegeri prezidențiale. Alegerile parlamentare sunt interzise de Constituție, care nu poate fi modificată în timpul stării de asediu. Alegerile prezidențiale sunt de asemenea interzise, dar nu prin Constituție, ci prin două legi (Codul Electoral și Legea privind starea de asediu), care pot fi modificate cu majoritatea voturilor din Radă.

Cu alte cuvinte, Fiodorov și grupul său de susținători (în care rolul principal îl joacă cercurile de ONG-uri finanțate din granturi, anterior apropiate de Partidul Democrat din SUA, iar în prezent patronate de Europa — cei numiți peiorativ de critici „soroșiști”) vor să pună la cale o schemă prin care, pe timp de război, să fie anunțate alegeri, iar reprezentantul lor (Fiodorov) să devină președinte. Astfel, ei ar putea reformatare rapid în favoarea lor atât majoritatea parlamentară, cât și întreaga verticală a puterii.

Instrumentele pentru a-l forța pe Zelenski să facă acest pas sunt protestele, dosarele penale deschise de NABU (Biroul Național Anticorupție) și SAP (Parchetul Specializat Anticorupție) împotriva anturajului său, precum și presiunea Europei.

Iar aici apar nuanțe importante:

• Prima nuanță este poziția lui Zelenski, care este presat să cedeze puterea. Aceasta este o abordare mult mai dură decât cea promovată anterior, când ONG-iștii îi cereau președintelui adoptarea unor legi care să-i limiteze puterea prin preluarea controlului asupra instanțelor și organelor de aplicare a legii. Acum i se propune să anunțe alegeri, să le piardă (lucru indicat de toate sondajele) și să părăsească funcția. Foarte probabil, urmat de o urmărire penală și, cu siguranță, de demolarea întregului său grup economico-politic („Familia”). Aceasta nu este deloc perspectiva pe care și-o dorește președintele, motiv pentru care va încerca cu siguranță să riposteze — de exemplu, lovind prin intermediul SBU (Serviciul de Securitate al Ucrainei) în NABU/SAP și în susținătorii acestora.

• A doua nuanță este dacă va exista o presiune din partea Europei și cât de fermă va fi aceasta. Acesta este un punct-cheie, deoarece Zelenski ar putea rezista protestelor și noilor dosare penale împotriva lui Iermak și a celorlalți, însă dacă europenii (care finanțează în prezent Ucraina) vor pune problema categoric, rezistența va fi mult mai dificilă. Anul trecut, în timpul tentativei Administrației Prezidențiale de a subordona NABU și SAP, a existat o astfel de presiune. Însă în privința demisiei lui Fiodorov, aceasta nu s-a simțit la fel de puternic. Deocamdată nu se știe dacă Europa va insista pe tema alegerilor.

• A treia nuanță — datele sociologice arată că Fiodorov nu este singurul candidat cu șanse de câștig. Zalujnîi are o cotă de încredere și mai mare, iar Budanov se află doar puțin în urma sa. Sunt cei doi dispuși să privească pasiv cum Fiodorov este împins spre putere? Sau vor intra în luptă cu toate forțele, opunându-se ferm fostului ministru? În plus, există și militari cu ambiții politice destul de mari, cum ar fi Bilețki. Vor fi aceștia de acord ca anumiți politicieni să împartă puterea pe la spatele lor, dacă se va pune problema plecării lui Zelenski? Toate acestea pot aduce o doză mare de imprevizibilitate radicală în lupta pentru „restabilirea proceselor democratice”.

• A patra nuanță — tema „Ucraina are nevoie de alegeri”, intens promovată în interiorul țării, poate amplifica brusc dezbaterea publică privind „nelegitimitatea” lui Zelenski. De altfel, Rusia a susținut constant același lucru, cerând alegeri prezidențiale în Ucraina pentru a exista un „șef de stat legitim” cu care să se poată negocia. Dacă alegerile vor avea loc pe timp de război, cerința Kremlinului va fi, formal, îndeplinită. Cu siguranță, Fiodorov nu își va îndulci poziția de negociere în comparație cu Zelenski; dimpotrivă, din tabăra sa vin frecvent apeluri pentru înspăsprirea mobilizării, scăderea vârstei de recrutare și intensificarea luptei împotriva celor care se sustrag de la stagiul militar sau a „coloanei a cincea”. Cu toate acestea, un alt candidat cu șanse reale ar putea începe discret (nu personal, ci prin grupul său de susținători) să promoveze ideea că „Zelenski a fost un obstacol în calea păcii, pentru că Putin nu a vrut să discute cu el. Dacă devin președinte, voi putea negocia condiții bune pentru încheierea războiului”. Nu este exclus ca o astfel de poziție să devină mai atractivă decât diferitele variante de „război până la victoria finală”.

Într-un fel sau altul, după ce Fiodorov și susținătorii săi au adus în prim-plan tema alegerilor pe timp de război, Zelenski s-ar putea trezi și cu un „front intern”. Acesta va fi marcat de o tensiune extrem de ridicată din cauza mizei uriașe, existând posibilitatea unor acțiuni radicale din partea taberelor aflate în conflict.