Uniunea Europeană a reușit performanța de a adopta o nouă reglementare "GreenDeal" privind ambalajele care promitea să protejeze mediul, dar a ajuns să provoace un adevărat haos birocratic și să blocheze comerțul pe piața unică. Printr-un mecanism absurd de complicat ce obligă firmele să se înregistreze în 27 de țări diferite și să numească reprezentanți locali, legea lovește direct în micile afaceri. Situația a devenit atât de bizară încât funcționarii de la Bruxelles admit neoficial că măsura este „vădit disproporționată” și le sugerează statelor membre pur și simplu să nu o aplice, în timp ce instituțiile europene pasează vina de la una la alta pentru aprobarea acesteia. Die Welt a reconstituit istoricul acestei legi bizare
Aceasta este povestea unei reglementări pe care funcționarii din Bruxelles au elaborat-o cu greu, pentru ca mai târziu să o numească ei înșiși „vădit disproportionată” și, chiar în ziua intrării în vigoare – când totul era deja prea târziu – să își dorească să o abroge. Știu că legea lor dăunează economiei și complică viața oamenilor de pe continent, dar în prezent nu o mai pot opri.
Este vorba despre noua ordonanță UE privind ambalajele, denumită oficial „Packaging and Packaging Waste Regulation” (PPWR). A intrat în vigoare săptămâna trecută și are scopul de a reduce cantitatea de cutii de carton și folii care ajung în mediu. Conform legii, oricine „pune la dispoziție ambalaje sau produse ambalate” trebuie să se ocupe mai mult de eliminarea acestora – chiar și la expedierea în străinătate.
Astfel, Comisia Europeană dorește să reducă deșeurile și să protejeze clima. Problema este că PPWR ar putea bloca comerțul între cele 27 de state membre și ar putea submina piața unică, una dintre cele mai mari realizări ale continentului nostru.
Problema ghiveciului de flori arată cât de absurdă este legea UE pe care nimeni nu ar trebui să o respecte
Pe viitor, companiile care trimit mărfuri peste graniță vor trebui să se înregistreze în fiecare țară de destinație, astfel încât autoritățile naționale să știe cine și ce ambalaje importă. Dacă o firmă este activă în întreaga UE, trebuie să se adreseze la 27 de instituții diferite, cu 27 de termene, formulare și taxe diferite.
În plus, firmele care nu au un sediu în țara de destinație trebuie să desemneze un împuternicit local – adică un reprezentant pe care autoritățile locale să îl poată trage la răspundere. Pentru multe întreprinderi mici (librari, viticultori sau apicultori), acest proces este prea complicat și scump. Sute de firme au anunțat deja pe rețelele sociale că vor opri livrările către alte state membre.
Comisia Europeană conștientizează deja problema. „Încurajăm statele membre să nu aplice noile reguli și să nu impună amenzi”, a declarat un înalt funcționar al instituției. Este o situație bizară: Uniunea Europeană adoptă o lege, iar apoi le dă asigurări cetățenilor că o pot ignora.
„Nu este tocmai util pentru comerț”
Dar cum s-a ajuns la un asemenea act legislativ, care contravine liberei circulații a mărfurilor?
Comisia dă vina pe ceilalți. „Când regulile au fost convenite în urmă cu doi ani, statele membre și Parlamentul au căzut de acord asupra unui text care fragmentază piața unică”, a susținut funcționarul, numind această cerință „vădit disproporționată”.
În UE, procedura este următoarea: Comisia propune legi, iar Parlamentul și Consiliul le votează și le pot modifica. Însă o analiză a propunerii originale din 30 noiembrie 2022 arată că ideea înregistrării în 27 de baze de date naționale și cerința unui împuternicit local au aparținut chiar Comisiei. Narrativa că doar Parlamentul și Consiliul sunt de vină este falsă.
Ursula von der Leyen și-a preluat al doilea mandat promițând reducerea birocrației, însă PPWR obține exact contrariul.
O lege născută din spiritul vremii
Comisia dorește acum să simplifice legea: o singură înregistrare la nivel european și eliminarea obligației de a avea un împuternicit local. Nu se știe însă când se va întâmpla acest lucru.
Traseul acestei legi a fost marcat de viziunea din 2022, promovată de Frans Timmermans prin proiectul „Green Deal”. Protecția mediului a avut prioritate absolută, în timp ce prioritățile economice au fost trecute pe plan secund. Abia ulterior, pe fondul încetinirii economice și al tensiunilor comerciale globale, UE și-a schimbat direcția spre competitivitate – dar pentru PPWR a fost prea târziu.
