Într-un dialog recent cu tinerii cercetători din cadrul concursului „Jugend forscht”, cancelarul german Friedrich Merz a relansat dezbaterea privind reglementarea mediului online, declarându-se ferm în favoarea obligativității folosirii numelui real pe internet. Respingând explicit concepul american de Free Speech ca fiind o viziune libertariană incompatibilă cu valorile europene, Merz a pledat pentru măsuri mai stricte împotriva campaniilor de ură, a dezinformării și a manipulării prin boți, chiar dacă a evitat să răspundă îngrijorărilor privind impactul acestor măsuri asupra jurnaliștilor de investigație și a surselor anonime, scrie Die Welt
Un elev a întrebat despre consecințele obligativității folosirii numelui real asupra informatorilor și jurnalismului de investigație. Friedrich Merz a evitat întrebarea, apărând în schimb reguli mai stricte pe internet și declarându-se împotriva unei „viziuni politice libertariene”.
Cancelarul federal Friedrich Merz (CDU) s-a pronunțat din nou în favoarea obligativității folosirii numelui real (Klarnamenpflicht) pe internet, delimitându-se ferm de concepția americană privind libertatea de exprimare. În cadrul unei întâlniri la Berlin cu premianții concursului național „Jugend forscht”, Merz a declarat marți: „Să nu-mi vină nimeni cu Free Speech. Asta nu mai are nicio legătură cu Free Speech.”
Aceasta ar fi, cel mult, o „viziune politică libertariană” din anumite regiuni ale SUA, pe care el nu o împărtășește. O societate liberală trebuie să fie capabilă să își protejeze cetățenii, inclusiv „de informații false, de denigrări personale și de discriminare”, a spus cancelarul.
Punctul de plecare a fost întrebarea unui participant privind modul în care obligativitatea numelui real poate fi conciliată cu protecția surselor și cu jurnalismul de investigație. Merz nu a răspuns direct acestei obiecții. În schimb, el a avertizat cu privire la brutalizarea tot mai mare din mediul online, la campaniile anonime de ură și la conținutul generat de boți.
Cancelarul, care a declarat că a crescut în „lumea analogică”, a făcut o comparație cu mass-media tradițională. Împotriva ziarelor care răspândeau afirmații false se putea acționa pe cale legală, iar această posibilitate a contribuit la o anumită „igienă”. Pe internet, în schimb, utilizatorii pot apărea sub pseudonime sau nume fictive, ceea ce îngreunează stabilirea responsabilităților.
Merz a argumentat că o societate liberală trebuie să își protejeze cetățenii și împotriva dezinformării, a jignirilor personale și a discriminării. Ca un alt argument în favoarea numelui real, el a menționat protejarea oamenilor de știință și a cercetătorilor împotriva intimidărilor și a amenințărilor. De asemenea, a făcut trimitere la știrile generate de boți, de care, potrivit acestuia, a beneficiat recent în mod special partidul AfD în Saxonia-Anhalt.
Potrivit acestuia, AfD în special a beneficiat de un astfel de conținut distribuit automat. Prin urmare, este vorba și despre protejarea „democrației noastre” și a drepturilor personale ale cetățenilor.
Adresându-se persoanei care a pus întrebarea, Merz a schițat apoi un posibil scenariu din viața profesională ulterioară a acestuia din urmă: „Să te luăm în mod specific: Dacă în curând vei lucra în cercetare și vei publica rezultate, vei fi criticat pentru asta, vei fi supus unei presiuni masive pentru asta, iar familia ta va fi amenințată. Deci, cum gestionăm acest fenomen?”
Merz a folosit acest exemplu pentru a-și justifica sprijinul pentru numele reale obligatorii. Cu toate acestea, cancelarul nu a abordat în răspunsul său întrebarea specifică despre cum ar putea fi protejați informatorii și jurnaliștii de investigație în astfel de condiții.
La concursul „Jugend forscht” participă copii și tineri cu vârste între 15 și 21 de ani, cu proiecte din domeniul științelor naturii și tehnologiei. Tânărul care a adresat întrebarea dezvoltase, alături de fratele său, un proiect privind sistemele de telecomunicații sigure din punct de vedere cuantic.
Strategia din spatele termenului: De ce „Free Speech” și nu „libertate de exprimare”
Utilizarea anglicismului Free Speech reprezintă o tehnică retorică de reîncadrare (framing) menită să abată atenția de la miza reală a dezbaterii. Spre deosebire de modelul european, unde libertatea de exprimare este strâns legată de responsabilitatea legală, conceptul american sugerează o libertate absolută. Prin folosirea termenului în engleză, politicianul transformă criticile într-un „sperietoare culturală”, sugerând că opozanții nu apără un drept democratic legitim, ci încearcă să importe o viziune libertariană scăpată de sub control. Astfel, el protejează termenul autohton de libertate de exprimare pentru discursul reglementat și creează o falsă dilemă între ordinea democratică și anarhia online. În plus, această manevră lingvistică permite evitarea întrebării de fond privind protecția jurnaliștilor de investigație și a surselor lor anonime.
