Republica Democrată Congo se confruntă cu o nouă epidemie de Ebola care provoacă îngrijorare la nivel internațional, după ce peste 100 de persoane au murit și sute de cazuri suspecte au fost raportate în provincia Ituri, din nord-estul țării. Organizația Mondială a Sănătății a declarat stare de urgență sanitară internațională, avertizând că epidemia provocată de rara tulpină Bundibugyo s-ar putea răspândi rapid în regiune, inclusiv în Uganda. Situația este agravată de lipsa unor vaccinuri și tratamente validate pentru această variantă a virusului, dar și de instabilitatea din estul RDC, unde conflictele armate și deplasările masive de populație complică intervenția medicală, conform Le Monde.
Republica Democrată Congo se confruntă cu o nouă epidemie provocată de virusul Ebola, care provoacă o febră hemoragică mortală. Peste 100 de decese au fost deja semnalate, în special în provincia Ituri, din nord-estul țării. Organizația Mondială a Sănătății a decretat stare de urgență sanitară internațională.
Republica Democrată Congo (RDC) este lovită de o epidemie de Ebola ieșită din tipare. Deși țara a înregistrat deja 16 epidemii de la descoperirea virusului pe teritoriul său, în 1976, situația actuală a fost considerată suficient de gravă de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru ca instituția să declare, duminică, 17 mai, o urgență de sănătate publică de interes internațional (USPPI).
Este al doilea cel mai ridicat nivel de alertă după reforma regulamentului sanitar internațional din 2024, însă situația „nu îndeplinește criteriile unei urgențe pandemice”, a precizat directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, pe rețeaua X.
Anunțul vine la doar două zile după ce autoritățile sanitare africane au raportat apariția unor cazuri în provincia Ituri, situată în nord-estul RDC, la granița cu Uganda și Sudanul de Sud. Este o regiune bogată în aur, marcată de deplasări intense de populație generate de activitățile miniere și, de mai mulți ani, de violențele comise de diferite grupări armate.
Potrivit cifrelor prezentate luni, 18 mai, de Jean Kaseya, șeful Africa CDC — agenția de sănătate publică a Uniunii Africane — au fost raportate 105 decese asociate virusului și aproape 395 de cazuri suspecte.
„Există însă, foarte probabil, o subestimare importantă a numărului real de cazuri”, avertizează Yannick Simonin, profesor de virusologie la Universitatea din Montpellier și la Inserm.
Mai ales că epidemia a depășit deja granițele provinciei. Sâmbătă au fost raportate două cazuri în Uganda, dintre care unul mortal, la persoane întoarse recent din RDC. Duminică, un caz a fost confirmat la Goma, oraș controlat de gruparea armată antigovernamentală M23, situat la peste 500 de kilometri spre sud.
„Problema este că nu știm până unde s-a putut răspândi virusul”, avertizează Esther Sterk, specialistă în boli tropicale la Médecins Sans Frontières (MSF), care subliniază că nouă zone sanitare ale țării sunt deja afectate de cazuri suspecte.
„Alerta OMS va permite atragerea atenției ajutorului internațional, pentru că avem urgent nevoie de sprijinul altor actori pentru a controla epidemia.”
Ce virus se află la originea epidemiei?
Primele analize au identificat tulpina Bundibugyo a virusului Ebola. În realitate, doar nouă cazuri au fost confirmate în laborator până în acest moment.
Identificată în 2007, această tulpină a provocat doar două epidemii în ultimele două decenii: în 2007, în Uganda, unde au fost înregistrate 42 de decese din 131 de cazuri confirmate, apoi în 2012, în RDC, cu 13 decese din 38 de cazuri confirmate.
Este, așadar, o tulpină rară și insuficient studiată, spre deosebire de tulpina Zair, descoperită în 1976, responsabilă pentru cele mai mari epidemii de Ebola cunoscute până acum: peste 11.000 de morți între 2013 și 2016 în Africa de Vest și peste 2.000 de morți între 2018 și 2020 în RDC.
„Este doar a treia epidemie provocată de tulpina Bundibugyo. Aici este marea problemă: nu s-au făcut suficiente cercetări asupra acestei tulpini”, explică Eric Delaporte, profesor de boli infecțioase la Universitatea din Montpellier.
Cum se transmite virusul?
Ebola este o zoonoză — un virus transmis de la animale la oameni. Ulterior, boala se transmite între oameni prin fluidele corporale ale persoanelor infectate — vomă, excremente, urină sau spermă — atunci când acestea intră în contact cu mucoasele sau cu leziuni ale pielii.
Prioritatea principală pentru controlul epidemiei este izolarea bolnavilor și a contacților, care devin contagioși odată cu apariția primelor simptome.
Perioada de incubație variază între două și douăzeci și una de zile, ceea ce face esențială menținerea supravegherii pe termen lung. Măsurile sunt însă dificil de aplicat în zone urbane precum Goma, unde numeroși oameni trăiesc în tabere de refugiați și în condiții sanitare precare.
Există tratamente împotriva acestui virus?
Deși există vaccinuri și tratamente eficiente împotriva tulpinii Zair, acestea nu și-au demonstrat eficiența împotriva tulpinii Bundibugyo.
„Toate condițiile sunt reunite pentru ca țara să se confrunte cu aceeași situație ca în epidemia din 2018 — a doua cea mai mare epidemie de Ebola cunoscută — doar că acum nu avem instrumentele necesare pentru a combate virusul”, avertizează Eric Delaporte.
Un cocktail de anticorpi monoclonali, denumit „MBP134”, a arătat rezultate promițătoare în testele preclinice efectuate pe primate. Însă nu a fost încă testat pe oameni și nici aprobat pentru utilizare la scară largă.
În privința vaccinurilor, există în prezent două vaccinuri aprobate de OMS împotriva tulpinii Zair, dar literatura științifică nu precizează clar dacă acestea oferă protecție și împotriva tulpinii Bundibugyo.
„Cunoștințele despre Ebola provin în mare parte din studiul virusului Zair și nu sunt neapărat aplicabile tulpinii Bundibugyo”, subliniază Yannick Simonin.
În consecință, tratamentele disponibile urmăresc doar reducerea simptomelor. Boala debutează cu simptome asemănătoare gripei — febră și dureri musculare — urmate după câteva zile de vărsături, diaree, erupții cutanate și, în cazurile grave, hemoragii interne și externe.
Medicii încearcă astfel să limiteze deshidratarea și să reducă febra pacienților.
„Administrăm adesea și antibiotice pentru a combate alte boli pe care pacienții le-ar putea avea simultan”, adaugă Esther Sterk, din cadrul MSF.
În afară de mobilizarea ajutorului internațional, declanșarea stării de urgență sanitară ar putea accelera și finanțarea unor protocoale de cercetare pentru evaluarea potențialului anticorpilor monoclonali și al vaccinurilor existente.
„Alergăm mereu după virusuri. Suntem permanent în reacție, nu în prevenție, pentru că finanțările pentru virusurile emergente sunt insuficiente”, regretă Yannick Simonin.
Care este rata mortalității?
În lipsa unor tratamente specifice, mortalitatea infecțiilor cu Ebola depinde în mare măsură de rapiditatea și calitatea intervenției medicale.
Primele simptome sunt frecvent confundate cu malaria, extrem de răspândită în regiune, ceea ce poate întârzia atât tratamentul, cât și măsurile de izolare — esențiale pentru prevenirea infectării membrilor familiei și a personalului medical.
În anumite epidemii, mortalitatea Ebola a ajuns la 90%. În medie, fără îngrijiri medicale, mortalitatea este de aproximativ 70%.
Cele două epidemii precedente provocate de tulpina Bundibugyo au avut o rată a mortalității între 25% și 50%, cifre care corespund și datelor raportate acum din teren.
De ce OMS a declarat abia acum urgența sanitară?
Primele cazuri datează din aprilie, poate chiar din martie, potrivit mai multor surse. Însă OMS a fost informată despre cazuri suspecte de Ebola abia pe 5 mai.
O echipă a fost trimisă imediat pe teren, dar primele teste au ieșit negative, deoarece echipamentele utilizate căutau exclusiv tulpina Zair.
Probele trimise ulterior la Institutul Național de Cercetare Biomedicală din Kinshasa au confirmat prezența virusului Ebola joi, 14 mai. Tulpina Bundibugyo a fost identificată a doua zi, iar urgența sanitară internațională a fost declarată două zile mai târziu.
Această întârziere a favorizat aproape sigur răspândirea virusului în regiune. Amenințarea vizează acum și Uganda vecină.
„Nu cunoaștem dinamica reală a epidemiei, de aici și reacția OMS”, avertizează Yannick Simonin. „Nu este o epidemie de Ebola ca toate celelalte.”
