Într-un decor simbolic - un castel belgian situat la doar câțiva kilometri de locul unde s-a născut Tratatul de la Maastricht - liderii Uniunii Europene au semnat, săptămâna aceasta, actul de deces al unității depline, lansând oficial proiectul unei „Europe cu mai multe viteze” ca soluție disperată în fața declinului economic, conform Politico. Această schimbare de paradigmă, care introduce oficial conceptul de „cooperare consolidată” în domenii vitale precum piețele de capital, energia și apărarea, ar putea schimba fundamental nu doar structura Uniunii, ci și siguranța financiară a fiecărui cetățean. Cea mai controversată clauză a acestui nou plan strategic vizează „deblocarea” economiilor private ale europenilor pentru a finanța ambițiile industriale ale blocului comunitar. Deși prezentată în termeni tehnici de „eficiență și competitivitate”, această strategie ascunde un pericol major: transferul riscului de investiție de la statele supraîndatorate direct la buzunarul cetățeanului. În contextul în care guvernele nu mai dispun de fonduri publice pentru a susține proiecte de risc, privirile liderilor de la Bruxelles s-au întors către „banii de sub saltea” și depozitele bancare ale populației. Este o mișcare disperată care promite salvarea economiei europene, dar care, în realitate, ar putea expune agoniseala de o viață a milioanelor de oameni unor sectoare economice incerte, decise politic, transformând economiile sigure în capital de risc pentru un experiment birocratic fără precedent.Sub zâmbetele diplomatice de la Alden Biesen, rămâne o întrebare esențială pentru viitorul proiectului comun: va fi această „Europă cu mai multe viteze” motorul care va propulsa Uniunea spre prosperitate sau este începutul unei fragmentări care va lăsa în urmă statele mai puțin influente?
Uniunea Europeană s-a mândrit întotdeauna cu faptul că toți membrii săi avansează ca un tot unitar. Acea eră s-a încheiat.
La o reuniune desfășurată joi în estul Belgiei, liderii Franței, Germaniei, Italiei și ai altor state au susținut planuri - pe care le vor detalia chiar la Consiliul European de luna viitoare - de a se desprinde de grup și de a semna inițiative în formate mai restrânse. Guvernele au vorbit despre un sentiment de urgență, deoarece avantajul competitiv al Europei se pierde, în timp ce multe dintre ideile sale rămân blocate în indezie și discordie.
„Trebuie să acționăm rapid”, a declarat președintele francez Emmanuel Macron, care a părut să lase în urmă recentele neînțelegeri cu omologul său german, ambii cerând UE să adopte politici care să stimuleze creșterea economică.
Lovită de multiple crize geopolitice, Uniunea începe să realizeze că nu le poate gestiona dacă acționează doar atunci când toate cele 27 de țări membre sunt de acord. De la apărare la energie și investiții, Comisia Europeană, care elaborează regulile, și guvernele naționale, care ar trebui să le implementeze, se trezesc paralizate. În tot acest timp, mediul de afaceri reclamă sufocarea cauzată de birocrație și costurile ridicate ale energiei.
Amenințările lui Donald Trump de a pune mâna pe Groenlanda și ezitările sale privind ajutorul pentru Ucraina în fața Rusiei, combinate cu strategia Chinei de a inunda Europa cu produse ieftine în mod artificial, au oferit impulsul necesar celor mai importanți decidenți din UE pentru a trece, în sfârșit, la acțiune.
Summitul de joi - desfășurat la doar 15 kilometri de orașul olandez Maastricht, unde în 1992 a fost semnat unul dintre cele mai importante tratate ale blocului comunitar - a fost prilejul unui „brainstorming strategic” despre modul în care se poate „promova prosperitatea, crea locuri de muncă de înaltă calitate și asigura accesibilitatea prețurilor”, după cum a declarat președintele Consiliului European, António Costa.
„Discuția de astăzi a adus o nouă energie și un sentiment comun de urgență în jurul acestui obiectiv”, a adăugat el.
La summitul de luna viitoare de la Bruxelles, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, va prezenta ceea ce a numit o „Foaie de parcurs și un plan de acțiune: O Europă, o singură piață”, care propune reforme în domenii precum reducerea poverii administrative și deblocarea capitalului privat și public pentru a ajuta start-up-urile europene să se dezvolte. Liderii vor vota planul la următoarea întâlnire, înainte de vară.
Dacă nu toate cele 27 de țări vor cădea de acord în anumite domenii, UE va recurge la ceea ce numește „cooperare consolidată” - grupuri mai mici de țări membre care avansează mai rapid cu propuneri de politici. Deși această metodă a mai fost susținută de unii lideri în trecut, ea a fost în mare parte evitată, fiind etichetată drept divizivă.
„Discuțiile despre cooperarea consolidată ar putea fi un factor de motivare pentru a aduce statele membre la masa negocierilor”, a declarat un diplomat dintr-o țară europeană, sub protecția anonimatului. Diplomatul a explicat că puține capitale vor dori să riște să fie lăsate în urmă în ceea ce privește măsurile care generează prosperitate, chiar dacă au rețineri față de anumite aspecte ale acelor politici.
„Realitatea geopolitică”
„Acum doi sau trei ani, probabil că nu am fi avut o discuție similară cu cea de astăzi”, a declarat cancelarul german Friedrich Merz. „Ne confruntăm cu o situație geopolitică complet nouă și suntem dispuși să facem față acestei realități. Dar Europa va putea să reziste doar dacă suntem competitivi.”
Un domeniu în care „cooperarea consolidată” ar putea fi utilizată este Uniunea Economiilor și Investițiilor, efortul UE de a crea o piață de capital în stil american. Comisia dorește un echivalent european al SEC (Securities and Exchange Commission), dar supravegherea la nivelul întregii UE are nevoie de acceptul capitalelor - inclusiv al Dublinului și Luxemburgului, unde se află cele mai multe fonduri și care au fost reticente în a renunța la puterile lor.
Foaia de parcurs va stabili obiective măsurabile în domenii precum telecomunicațiile, piețele de capital, serviciile și energia. Von der Leyen a declarat că dorește ca toate obiectivele să fie atinse până la sfârșitul anului 2027.
Prima propunere va fi „al 28-lea regim”, o lege a societăților comerciale la nivelul UE, favorabilă start-up-urilor, programată să fie prezentată pe 18 martie. Aceasta ar permite companiilor să se înregistreze 100% online în 48 de ore și le-ar facilita extinderea peste granițele UE.
Potrivit unor surse informate despre discuții, la summit s-a ajuns la un acord în patru domenii cheie: necesitatea de a debloca economiile europenilor și de a le folosi pentru a investi în companii esențiale din UE; dorința de a aborda costurile ridicate ale energiei, inclusiv prin revizuirea vechilor dezbateri despre Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS); necesitatea ca UE să continue să încheie acorduri comerciale cu noi parteneri pentru a-și diversifica dependențele; și o mai mare deschidere către o „preferință europeană” - politica favorită a lui Macron, „Buy European”.
Acest ultim punct a fost, probabil, cea mai mare victorie a reuniunii de la castel, liderii dând undă verde Comisiei pentru a întocmi o listă, sector cu sector, a dependențelor în care companiile europene ar trebui să primească tratament preferențial pentru a susține industrii cheie, cum ar fi cea auto și cea farmaceutică.
Tensiuni și excluderi
Fracturile dintre marii jucători economici ai UE și restul statelor au fost vizibile încă înainte de începerea summitului. Un val de documente și contra-documente a apărut din partea statelor membre, Franța și Germania aflându-se pe poziții divergente în privința politicii „Buy European” și a modului în care ar trebui finalizată piața unică.
O sesiune premergătoare summitului a reunit 19 lideri pentru a discuta problemele în joc - însă câteva națiuni, inclusiv Spania, Irlanda, statele baltice și Slovenia, nu au fost invitate.
Cei care au ajuns pe lista de invitați, stabilită de Merz, premierul italian Giorgia Meloni și premierul belgian Bart De Wever, au fost selectați pentru că împărtășeau aceeași viziune privind reducerea birocrației și liberul schimb, potrivit unui diplomat UE.
Mai mulți lideri care au participat la această pre-sesiune au ajuns ulterior cu întârziere la Alden Biesen, blocând procedurile timp de aproape o oră. Merz, Meloni și Macron au întârziat atât de mult încât Costa a început reuniunea fără ei.
Diviziunile au fost evidente și între statele membre și Comisie. Germania și Italia au emis o declarație în care afirmă că UE ar trebui să se „limiteze” în crearea de noi reguli, în timp ce von der Leyen a dat vina pe reglementările naționale pentru multe dintre problemele care afectează industria.
Cu toate acestea, Macron a părăsit Alden Biesen cu zâmbetul pe buze, afișând armonie după o apropiere de vechiul rival, Germania, și descoperirea unor puncte comune.
Întrebat de POLITICO dacă acum este „bun prieten” cu Merz, alături de care apăruse în acea dimineață, Macron a râs: „Da, întotdeauna”.
Nota redactiei: Prețul ascuns al „competitivității”: Riscurile care pândesc buzunarele cetățenilor
În spatele terminologiei tehnocratice despre „deblocarea capitalului” se ascunde o realitate brutală: statele europene, sufocate de datorii și de propriile limitări birocratice, caută o soluție de avarie. Iar acea soluție sunt banii privați ai cetățenilor. Această manevră strategică expune populația la o serie de riscuri fără precedent, pe care liderii de la Bruxelles evită să le discute deschis:
-
Transferul riscului de la Stat la individ: Până acum, investițiile în infrastructură sau în sectoarele strategice erau responsabilitatea statelor. Prin noul plan, riscul este transferat direct către cetățean. Dacă o „companie esențială” - aleasă pe criterii politice, nu economice - eșuează, nu guvernul va deconta pierderea, ci deponentul care a fost „încurajat” să își scoată banii din depozitul bancar garantat pentru a-i plasa în acțiuni sau obligațiuni de risc.
-
„Capcana” investițiilor dirijate politic: Fraza „companii esențiale” este un cod pentru entități care servesc agenda ideologică a momentului (precum tranziția verde forțată sau subvenționarea unor giganți industriali franco-germani). Există un pericol imens ca banii oamenilor să fie folosiți pentru a menține pe aparate companii „zombi”, care nu ar supraviețui pe o piață liberă, dar care sunt utile politicienilor. Astfel, economiile de o viață devin capital de risc pentru experimente birocratice.
-
Pierderea plasei de siguranță: Spre deosebire de depozitele bancare, care sunt protejate prin lege în limita a 100.000 de euro, investițiile pe piețele de capital nu beneficiază de nicio garanție. Cetățenii sunt împinși să renunțe la certitudinea economiilor „statice” în favoarea unei volatilități pe care mulți nu o pot gestiona, riscând să se trezească cu averile diminuate exact în momente de criză geopolitică.
-
Exodul capitalului către „Nucleul Dur”: Într-o Europă cu mai multe viteze, există riscul real ca economiile din țări precum România să fie aspirate de marile piețe financiare din Vest. Astfel, românii ar putea ajunge să finanțeze, fără să știe, industria Germaniei sau Franței, în timp ce economia locală va rămâne și mai lipsită de resurse.
În esență, acest plan nu este despre îmbogățirea cetățenilor, ci despre găsirea unei surse de finanțare pe care statul nu o mai poate asigura din taxe. Este o formă subtilă de „naționalizare” a speranțelor financiare ale populației, transformând agoniseala privată într-un instrument de supraviețuire pentru un sistem politic aflat în impas.
