Eurovision se confruntă cu una dintre cele mai tensionate perioade din istoria sa recentă, pe fondul disputelor legate de participarea Israelului și al boicoturilor anunțate de mai multe radiodifuzori europeni. Dincolo de spectacolul muzical, competiția este prinsă tot mai direct în logica geopolitică a conflictului din Gaza, iar Uniunea Europeană de Radio și Televiziune este forțată să răspundă la întrebări tot mai dure privind criteriile de participare, neutralitatea și dublul standard față de alte excluderi, precum cea a Rusiei, conform Politico
Concursul de muzică traversează un moment existențial legat de participarea Israelului, iar controversele sunt departe de a se încheia. Întrebările privind regulile de acces în competiție și criteriile de eligibilitate pentru statele participante continuă să planeze asupra Eurovision.
Indiferent de rezultatul finalei de sâmbătă seara, Uniunea Europeană de Radio și Televiziune (EBU), organizatoarea concursului, se confruntă cu presiuni tot mai mari privind modul în care sunt admise țările în competiție.
Într-un final spectaculos, reprezentanta Bulgariei, DARA, l-a depășit-pe israelianul Noam Bettan și a câștigat marele premiu. Piesa „Bangaranga”, un imn dance considerat extrem de antrenant, a adus Bulgariei prima victorie la Eurovision, cea mai mare diferență de puncte înregistrată vreodată în concurs și primul caz din aproape un deceniu în care juriile naționale și publicul au ales același câștigător.
Deși ediția din acest an a adus mai multe premiere, ea a repetat și un tipar deja cunoscut: Israelul a urcat din nou pe locul doi, susținut masiv de votul publicului. În același timp, concursul a fost din nou umbrit de controversele legate de participarea Israelului.
Eurovision este organizat de EBU, o alianță formată din 113 instituții publice de media din 56 de țări, iar toate posturile membre pot participa la concurs.
Cinci țări au boicotat ediția 2026, refuzând să împartă scena cu Israelul: Spania, Irlanda, Olanda, Slovenia și Islanda. Posturile publice din aceste state afirmă că decizia este legată de războiul din Gaza - declanșat de atacul Hamas din octombrie 2023 asupra Israelului - și de criza umanitară care a urmat.
Chiar la începutul finalei de sâmbătă seara, televiziunea publică spaniolă RTVE a transmis un mesaj în care cerea „pace și justiție pentru Palestina”, afirmând că „nu există loc pentru indiferență” în cadrul Eurovision.
Presiuni pentru o reformă
Cu doar câteva momente înainte de startul finalei, radiodifuzorul flamand VRT din Belgia a transmis că este puțin probabil să mai trimită un artist la ediția de anul viitor de la Sofia, dacă nu are loc o reformă internă în cadrul EBU privind modul în care sunt luate deciziile de participare.
„Cerem un cadru clar pentru participare, o dezbatere deschisă și un vot direct între membrii EBU”, a declarat purtătoarea de cuvânt Yasmine Van der Borght. Potrivit acesteia, VRT nu a primit un răspuns „adecvat” din partea EBU și nici un semnal că preocupările sunt luate în serios.
În același timp, televiziunea publică israeliană KAN a avertizat asupra riscului unui „boicot cultural” împotriva Israelului în cadrul Eurovision, susținând că acesta ar afecta „libertatea de creație și libertatea de exprimare”.
În contextul criticilor, Ministerul de Externe al Israelului a felicitat Bulgaria pentru victorie într-un mesaj publicat pe X. „Atât de multă iubire din întreaga Europă și din lume”, se arăta în mesaj, care adăuga că, „judecând după voturi”, piesa israeliană „Michelle” pare să fi rămas în mintea publicului.
EBU a evitat la finalul anului trecut un vot complet al membrilor privind participarea Israelului și a introdus în schimb o revizuire a sistemului de vot, ca răspuns la acuzațiile că anumite state ar putea influența rezultatele în mod disproporționat.
Un articol publicat de New York Times în această săptămână a adus noi acuzații potrivit cărora guvernul israelian ar fi orchestrat o campanie pentru mobilizarea voturilor în 2025, reluând preocupări exprimate anterior. Radiodifuzorul KAN a respins aceste acuzații, afirmând că nu a fost implicat în nicio campanie interzisă de influențare a rezultatelor.
Reprezentanta VRT a precizat că poziția radiodifuzorului flamand nu vizează în mod direct Israelul, ci are un caracter mai general, solicitând ca EBU să adopte o poziție clară împotriva războiului și violenței și în favoarea respectării drepturilor omului.
Presiune suplimentară asupra EBU
Posibilitatea extinderii boicoturilor în ediția următoare crește presiunea asupra EBU de a aplica reguli mai clare și mai coerente privind participarea.
În timpul săptămânii finale de la Viena, oficialii Eurovision au devenit tot mai reticenți în a răspunde întrebărilor despre prezența Israelului și despre diferențele de tratament față de Rusia, exclusă din concurs în 2022 după invazia Ucrainei.
Un oficial EBU a explicat că, în principiu, cât timp posturile naționale respectă regulile organizației — inclusiv criteriul independenței față de guvern — ele pot participa. În acest sens, radiodifuzorul israelian KAN este considerat suficient de independent, spre deosebire de entitățile ruse RTR, Channel One și RDO.
Totuși, această justificare diferă de cea invocată în 2022, când radiodifuzorul public rus a fost exclus din EBU și, implicit, din Eurovision. Atunci, organizația a motivat decizia prin „evenimentele în desfășurare din Ucraina” și prin riscul ca participarea Rusiei să „discrediteze competiția”.
Într-un briefing de presă înaintea finalei, directorul Eurovision, Martin Green, a recunoscut că ediția traversează „perioade dificile” și a afirmat că au fost organizate sesiuni de consultare cu fanii, urmând ca toate aspectele să fie revizuite pe parcursul verii.
El a făcut și un apel ca publicul să „se bucure de spectacol”, subliniind că Eurovision este „despre exprimare, despre muzică, în esență”.
„Este un spectacol extraordinar, plin de emoție, un eveniment remarcabil. Pentru câteva ore, poate patru ore și jumătate, uitați de lume și imaginați-vă că altceva este posibil”, a declarat el.
Totuși, pentru un concurs care se declară „apolitic” de zeci de ani, dar care este în mod constant traversat de tensiuni geopolitice, realitatea internațională devine din ce în ce mai greu de ignorat.
