La un deceniu de la referendumul care a zguduit politica europeană, Regatul Unit și Uniunea Europeană încearcă să lase în urmă tensiunile și să reconstruiască o relație mai strânsă, mânate de promisiunea unor beneficii economice și de o mai mare mobilitate. Însă apropierea de Bruxelles – și mai ales perspectiva alinierii la standardele europene – redeschide vechi fracturi politice și stârnește reacții dure la Londra, unde vocile eurosceptice avertizează asupra unui nou recul al suveranității britanice, scrie JDD
La zece ani după referendum, Londra și Bruxelles-ul reiau legăturile și promit câștiguri economice. Însă alinierea la normele europene stârnește nemulțumiri peste Canalul Mânecii. Nigel Farage denunță o punere sub semnul întrebării a suveranității britanice și pregătește riposta.
Ai zice că formează din nou un cuplu. La Bruxelles, revederea dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană avea aerul unui foileton foto de tabloid. Câte atenții pentru prim-ministrul britanic! Imnul God Save the King răsunând în clădirea Europa, covorul roșu, steaguri britanice (Union Jack) peste tot și priviri complice. Barbara Cartland ar fi scos o carte din asta în trei zile.
La zece ani după referendumul pentru Brexit, cei doi foști parteneri s-au revăzut vineri ca și cum nu și-ar fi aruncat niciodată farfuriile în cap. Ursula von der Leyen a scos artileria grea, jucând rolul iubitei secrete care a păstrat toate fotografiile. Andy Burnham, în rolul falsului indecis, se mai lăsa încă puțin rugat înainte de a vorbi despre o recăsătorire.
În același registru siropos, nici António Costa, președintele Consiliului European, nu s-a lăsat mai prejos: „Regretăm, dar respectăm.” Sau, continuând metafora automobilistică: „Poate că circulăm pe părți opuse ale drumului, dar cel mai important este că mergem în aceeași direcție.”
Dincolo de acest exces de dulceață, negocierile au fost mai puțin romantice. Bruxelles-ul se angajează să faciliteze intrarea produselor alimentare pe continent. În schimb, Londra acceptă să se apropie de regulile europene, în special în ceea ce privește emisiile de carbon. Acordul îi vizează și pe tineri, care vor putea circula mai ușor între cele două maluri ale Canalului Mânecii, odată cu revenirea Regatului Unit în programul Erasmus încă din 2027.
Brexitul, o neînțelegere?
Burnham nu își ascunde satisfacția. „O zi bună pentru Marea Britanie, o zi bună pentru Europa.” Prim-ministrul laburist promite un plus de creștere de 0,5 % din PIB, adică aproximativ 17 miliarde de lire sterline. Iar alegătorii? Cuceriți, bineînțeles! Trei britanici din patru și-ar dori, dă el asigurări, strângerea legăturilor cu Bruxelles-ul. Brexitul nu a fost, așadar, decât o neînțelegere.
Julian Jessop, fost economist-șef al Institute of Economic Affairs, un grup de reflecție liberal, și susținător al ieșirii din UE, nu prea crede în aceste promisiuni de prosperitate. „Este clar că guvernul dorește să ne apropie de Uniune. Nu sunt sigur că acest acord contribuie la asta. Va fi foarte controversat în Regatul Unit atunci când oamenii îi vor înțelege toate detaliile”, explică el pentru Le Journal du Dimanche (JDD).
Principalul său reproș vizează „alinierea dinamică”, care ar obliga Regatul Unit să preia anumite reglementări, inclusiv evoluțiile lor ulterioare. „Ne regăsim într-o situație intermediară inconfortabilă. Va trebui să ne supunem normelor europene fără a avea cu adevărat un cuvânt de spus în elaborarea lor. Nu cred că acest lucru mulțumește pe cineva, indiferent dacă este favorabil sau opus UE”, subliniază Jessop.
Londra dă asigurări că a obținut posibilitatea de a participa la discuțiile tehnice. „În realitate, nuanțează Jessop, Regatul Unit ar putea fi pur și simplu invitat să trimită reprezentanți ca observatori în comitetele însărcinate cu discutarea detaliilor reglementărilor.”
Această pierdere de suveranitate riscă, de asemenea, să le coste scump pe companiile britanice. „Luați acordul agroalimentar. Va trebui să aplicăm aceste reguli tuturor companiilor din sector, indiferent dacă fac sau nu comerț cu Uniunea Europeană. Multe dintre ele nu vor avea niciun beneficiu, deoarece nu exportă către UE, dar vor trebui totuși să suporte costurile suplimentare.” Dar cele 0,5 % suplimentare din PIB promise de Burnham? „Chiar dacă ar fi exact, asta ar reprezenta 0,5 % pe parcursul a zece sau cincisprezece ani. Este un cost enorm în ceea ce privește pierderea controlului, care contravine lucrului pentru care britanicii au votat în 2016.”
Farage prezice, în plus, facturi la energie mai piperate
Nigel Farage nu a așteptat ca economiștii să își termine calculele. Liderul Reform UK a făcut și el deplasarea la Bruxelles, simțind ocazia de a reveni în prim-plan. „Cel mai mare exercițiu democratic din întreaga istorie a Regatului Unit tocmai a fost răsturnat. Este absolut rușinos!”, s-a revoltat el. Nici vorbă să se lase impresionat de sondajele pe care le flutură Burnham pentru a-și justifica apropierea de Bruxelles.
„Dacă mă întrebați dacă îmi doresc relații mai bune cu vecinii noștri europeni, dacă cred că am putea avea un acord mai bun decât cel de care dispunem în prezent, fac eu însumi parte din acei 73 %. Însă acest lucru nu constituie absolut deloc un cec în alb pentru a reintegra o parte a pieței unice.”
Farage preferă să vorbească despre ceea ce punem în farfurie. Desigur, exportatorii de pește și fructe de mare vor avea mai puțină hârțogăraie. Dar brutarul de la colț, care nu a vândut niciodată o franzelă unui francez? „Va fi de acum supus tuturor reglementărilor viitoare”, se indignează el. Farage prezice, în plus, facturi la energie mai piperate și se alarmează de sosirea tinerilor europeni pe piața muncii de peste Canalul Mânecii.
Tribunul vede mai ales apropiindu-se o nouă bătălie electorală, pe care nu a căutat-o, dă el asigurări. Totuși, nu așteaptă decât asta. „După trei decenii de campanie pentru a ne recăpăta independența și autonomia politică, unii m-au întrebat: «Nigel, ești cu adevărat pregătit să o iei de la capăt?» Răspunsul meu este simplu: poate cineva din această sală să-mi țină haina? Sunt pregătit pentru această luptă.”
Sondajele sunt înșelătoare, avertizează Jessop. „Dacă puneți întrebarea generală dacă britanicii vor să reintre în Uniunea Europeană sau dacă cred că părăsirea ei a fost o greșeală, o majoritate va răspunde da. Dar dacă îi întrebați dacă sunt dispuși să renunțe la controlul asupra normelor alimentare, să verse sume importante la bugetul european sau să accepte din nou libera circulație a persoanelor, atunci acest sprijin se va eroda rapid.”
Burnham știe foarte bine acest lucru. Înainte de a se cununa cu Bruxelles-ul, va trebui să-i convingă pe ai săi. În vechile bastioane muncitorești ale Partidului Laburist, întoarcerea în sânul Europei nu îi face pe toți să viseze. Mai multe mari sindicate sunt ostile acestei idei, în timp ce guvernul rămâne divizat.
În tabăra susținătorilor Brexitului (Brexiters), Farage și-a mai pierdut totuși din strălucire. Acum câteva luni, era văzut deja în Downing Street. De atunci, controversele privind finanțarea Reform UK și scandalurile în care au fost implicați mai mulți dintre liderii săi i-au știrbit imaginea. Partidul se regăsește pe locul al treilea în sondajele de opinie. Institutul More in Common nu îi mai acordă decât 19 % din intențiile de vot, în urma laburiștilor (29 %) și a conservatorilor (25 %). Jessop se ferește însă să-l îngroape. Brexitul ar putea redeveni subiectul-vedetă al următoarei campanii: „Va fi: ori ești complet înăuntru, ori ești complet afară.” La Bruxelles, despărțirea s-a făcut cu promisiunea unei revederi în curând. Farage, în schimb, a păstrat actele de divorț.



