„Alianţele liberale –spunea dl Dinu Patriciu, dacă am înţeles noi bine – au semnificaţia gestului lui Onan din Biblie”. Şi dacă facem un calcul simplu, adică luăm la mână toate alianţele liberale, n-o să găsim până la urmă decât una: cea formată din partidele conduse de dl Nicolae Manolescu – PAC şi dl Mircea Ionescu-Quintus – PNL, deci Alianţa Civic-Liberală. Şi uite aşa, doar au trecut cinci ani de la revoluţie, nu trebuie să ne mai mire nimic. Un domn politic compară o alianţă politică întemeiată de colegii domniei sale cu o labă. Da, aţi citit bine, vă rog frumos să mă iertaţi, dar asta e situaţia! Alianţa Civic-Liberală nu este, după opinia mosierului, cavalerului, gentlemenului, lordului, sirului, prinţişorului Dinu Patriciu nici alianţă politică, nici frecţie la un picior de lemn, ci o... vorba aia care am scris-o mai sus şi n-am curaj să o rescriu. Iar domnul cu vocabularul atât de elevat nu este nici „gigolo de Primăverii”, nici „şmecheraş de Titan” nici „vagabond de Berceni”. Domnul este chiar liderul Partidului Liberal ‚93. Nu ştiu de ce, dar am impresia că dl Dinu Patriciu, timpul, probabil, îmi va da dreptate, reprezintă „portretul robor” al omului politic care reuşeşte în România. Cetăţeanul de rând n-o să voteze niciodată pe cel căruia îi fură câinii mămăliga din mână. Ei au nevoie de un tip meseriaş care să vină cu exemple din Biblie şi să dea la fel de bine cu gura şi pumnul. Căci oameni care să aibă mămăligă-n mână o să tot fie de-aci încolo... Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
