Joacă tare dl Emil Constantinescu, dragi alegători! Vă rugăm să faceţi puţină linişte pentru a se face auzit preşedintle Convenţiei Dmocratice: „Anunţ oficial încă de pe acum candidatura mea pentru următorul mandat de perşedinte al CDR şi la calitatea de candidat unic al Convenţiei în viitoarele alegeri prezidenţiale”. Ca orice cititor sau, mă rog, ascultător normal opreşti niţel aparatul care îţi redă discursul dlui Emil Constntinescu şi te laşi cuprins de braţele fotoliului. Ascultătorul fumător îşi aprinde o ţigară , poate aia ultima uitată pe etajeră, şi trage câteva fumuri, adânc în piept. „Măi să fie!”, îşi zice omul şi se uită, aşa pierdut, în zare, acolo unde se uneşte orizontul cu economia de piaţă. Ascultătorul nefumător în schimb, mestecă gumă şi face aceleaşi chestii, socoteli. O veste ca asta, orice aţi zice dumneavoastră nu se poate primi oricum, oriunde etc. Să mergem mai departe cu ideea. Aşadar, ascultătorul umblă pe la butoane şi dă din nou drumul la aparat: „Ceea ce mă determină să o fac este răspundera pe care mi-am asumat-o faţă de cei aproape 5 milioane de alegători care au votat pentru mine în 1992 şi care nu au încetat să mă susţină”. Opreşti aparatul şi te laşi cuprins de amintirile trecutului. Dacă îţi aminteşti cumva că l-ai votat pe dl Constantinescu, adică te afli printre cei cinci milioane, indiferent de naţionaliate, religie sau sex, oftezi şi te apuci să croşetezi, să coşi o faţă de masă, să faci ceva util - într-un cuvânt. Dacă faci parte din cei care nu l-au votat pe candidatul Convenţiei la alegerile din ’92, brusc devii mai interesat, te apropii de aparat, îl dai mai tare şi – v-aţi prins vrăjitoarelor - îl închizi. Aşa că, numai cei care l-au votat pe Dl Constantinescu rămân pe recepţie şi ascultă sfârşitul declaraţiei acestuia către ţară: „Sutele de mii de bărbaţi şi de femei care nu au încetat să spere progresul şi modernizarea României şi să acţioneze pentru a da viaţă acestei speranţe. Dacă ei au încredere în mine, pe ei îi voi reprezenta în viitoarele alegeri”. Probabil că sutele de mii de bărbaţi şi de femei, care stăteau lipiţi cu urechile… de două ori mai multe, desigur – au izbucnit în urale la auzul acestui discurs scandând: „Cosntantinescu reales – e vorba de candidatură domniei sale la Preşedinţia României - în cuget, simţiri şi cheie/ De a noastră Convenţie”. Pentru a rima, cât de cât, se poate aplauda sacadat. Aţi asistat, stimaţi ascultători, stimaţi cititori la condamnarea pe viaţă a dlui Ion Iliescu la funcţia de preşedinte al României. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
