Dorul de cititori e cel care a decis de astă dată să nu vă las fără "Jurnalul de la miezul nopţii”. Căci spuneţi şi dvs., dragi cititori ai "Jurnalului Naţional” dacă v-am înşelat eu vreodată, dacă v-am minţit eu măcar cu un cuvânt? Nuuu! Păi atunci! Acum când pentru mine fusele orare s-au amestecat cu picioarele Americii Latine, cum vreţi că să mai leg literă de literă, dacă nu mai am noapte, ci numai zi? Şi cum să scriu "Jurnalul de la meizul nopţii”, ziua în amiaza mare? Nu se poate aşa ceva, ar fi păcat de Dumnezeu! Nici ca să încep acum să vă plictisesc cu "file de călătorie” nu are rost. Ceea ce am avut de scris, aţi putut citi în fiecare zi şi, dacă nu v-a plăcut, mă mai duc o dată. Iar dacă ar fi să scriu ceva despre ce se întâmplă în ţară, precis că mi-aţi zice: "Pleacă dom’le de aici, că parcă vii de la Asuncion”. Da, dragă, tot e bine că am venit, că mulţi ar fi rămas acolo. Şi cum să nu-ţi vină să rămâi, dacă un hectar de pământ costă 20 de dolari şi vitele umblă pe toate drumurile cu covrigi în coadă? Uite, vedeţi, eu vreau, vorba aia, să încânt cititorii, dar fusele orare nu mă lasă să deschid ochii şi, cu ei aşa închişi, încercând să-mi fac meseria, mă trezesc că bat câmpii Americii Latine. Când aş putea mai bine să mă întind, gata să fiu bronzat pe nisipul COPACABANEI şi să rămân aşa până trece tranziţia la economia de piaţă peste România. Dar până una alta ne-am luat cu vorba şi uite că a trecut şi "Jurnalul de la miezul nopţii” fără să ne dăm seama. Nu-i aşa că nu v-a durut prea tare, că e scris ziua-n amiaza mare? Bună dimineaţa!
