Dureri de cap

25 Mai 2020 | scris de Marian Nazat
Dureri de cap

Uneori, în clipele de restriște lăuntrică, mă îndrept spășit cu vorba înspre Dumnezeu, „pentru că numai el, cel  neștiut și nevăzut” are „putința de a împăca în sufletul omului cele de neîmpăcat - începutul și sfârșitul,  viața și moartea.”[1] Străin oricărui formalism religios, îl implor pios pe Atotputernic să mă ajute, să nu mă lase de izbeliște. Păi de aceea, nu ?,  sunt „pe lume, pesemne,  rugăciunile. Căci  n-o să te-apuci să strigi la Cel de Sus, să-l întrebi de ce, adică, a rânduit el lumea în așa fel, încât să ne naștem și să murim. Așa trăiește omul de când se știe - nu-i împăcat cu întocmirea lumii, dar se chinuie să se împace cu ea. lar rugăciunile sunt neschimbate din adâncuri de veac, și ele spun mereu unul și același lucru - că omul  nu trebuie să cârtească în van, mai bine să se împace cu voia Domnului.”[2] Ba bine că nu, căci nu-i simplu deloc să te resemnezi și să iei de bune droaia de  tocmeli rânduite de Marele Creator. Și atunci te rogi, deși destui te mustră că „necredinciosul nu-și aduce aminte de Cel de Sus până nu-l doare capul. Așa o fi sau nu, câteva rugăciuni tot trebuie știute.”[3] De parcă Stăpânul Cerurilor  ar sta cu o grilă în față și ar cenzura văicărelile bieților muritori în funcție de canoanele străvechi, aidoma unui  șef de comisie de concurs. Alții cred, dimpotrivă,  că „femeia are mai multă putere decât rugăciunea, decât  postul și, iartă-mă, Doamne, decât  virtutea însăși.”[4] Piei, Satană, nu mă duce  în ispită, „rugăciunea e mai hrănitoare decât carnea”[5], ripostez de complezență și fals ! Numai de-aș învăța una, să mă rog și eu ca la pravila cea sfântă, cu toate că mă îndoiesc, „cel care nu știe să danseze nu știe să se roage”[6]... Altminteri, „rugăciunile sunt ca petițiile alea - ori nu ajung la adresant, ori «se resping».”[7] Chiar, n-ar fi posibilă transmiterea rugăciunilor cu  confirmare de primire? Măcar ne-am  asigura că oful nostru nu s-ar pierde în eter...

 Mă uit cu oareșce curiozitate la generațiile astea recente și mă minunez așijderea personajului principal aitmatovian: „«Ce tineret, ce oameni! (...)  Pentru ei totul e important pe lume, în afară de moarte!» Gândul ăsta nu-i da pace: «Dacă pentru ei moartea nu înseamnă nimic, se cheamă că nici  viața n-o ții la mare preț! Atunci pentru ce mai trăiesc?»“ [8] Ca să se distreze, să-și trăiască lacom prezentul efemer, de ce să se irosească în misticism? Nu de alta, dar nu dau semne că  i-ar durea capul...

În urmă cu vreo patruzeci de ani, un prozator sovietic scria premonitoriu că „o să vină vremea când și oamenii or să fie dirijați prin radio, asemenea unor automate. Vă dați seama, toți oamenii, cu mic cu mare. Există de pe acum unele date  științifice în sensul ăsta. Pornind de la interese superioare, știința a izbutit până și asta.”[9]  Da, fiindcă  „omul o să facă totul conform unui program stabilit la centru. O să i se pară că învârtește lucrurile după capul lui, dar, de fapt, o să urmeze indicațiile de sus. Ordine și disciplină. E de trebuință să cânți  - ți se va da un  semnal și ai să te pui pe cântat. Să dansezi? Semnal  - începi să țopăi. E nevoie să muncești? Te pui pe treabă! Și încă cum! Hoția, huliganismul, fărădelegile or să piară-n uitare, numai prin cărțile vechi o să mai poți citi despre ele. Pentru că totul în purtarea omului o să fie prevăzut dinainte - fapte, gânduri, dorințe. Bunăoară, acum în lume e o explozie demografică, adică oamenii s-au înmulțit peste măsură, n-ai ce le da de crăpelniță. Ce-i de făcut? Trebuie redusă natalitatea. Așa că o să ai de-a face cu nevastă-ta numai când o să ți se dea semnal, dacă o îngăduie interesele societății.

             - Interesele superioare ? se interesa Edilbai, nu fără o urmă de zeflemea.

            -Tocmai! Interesele statului mai presus de orice.

            - Și  dacă eu, uitând de interesele astea, o să vreau să-mi fac treaba cu nevastă-mea,  sau mai știu eu, ce o să se întâmple?

            - Nimicuța, Edilbai, drăguțule. Pentru că asemenea gând nici n-o să-ți treacă prin minte. Să-ți trântească în față pe zâna zânelor, n-o să-i arunci măcar o privire. Pentru că vor interveni biocurenții negativi. Așa că și în chestiile astea o să se facă ordine deplină. Poți fi sigur. Sau să luăm, de pildă  milităria. Totul după semnal. O să fie nevoie să sari în foc, în foc o să sari; să sari cu parașuta - nici n-ai să clipești; să te-arunci  cu o mină atomică  sub tanc - într-o clipă. De ce, o să mă întrebați. Pentru că  au să cupleze biocurenții neînfricării: gata cu orice fel de spaimă... Așa o să fie !”[10]

Mda, chiar este astfel, am ajuns la șapte miliarde și jumătate de burți,  lacome, neostoite, zgomotoase, vindicative și revendicative. Bleah, deoarece „burta-i o ticăloasă, nu ține minte binele făcut, a doua zi iar îți cere.”[11] Și de aici întreaga nebunie planetară de azi, de ieri, dintotdeauna. Istoria omenirii este, de fapt, o istorie  a mațelor chiorăinde.

Apoi, să nu uităm progresul tehnologiei, mijloacele de comunicație care au atins neînchipuirea.  Fiecare  individ este vegheat și supravegheat la sânge, totul e monitorizat,  nimic nu scapă vigilentului Big Brother! Rațiunile superioare de stat sunt primordiale, pretext pentru ca nimeni să nu se mai revolte împotriva unor sărmani biocurenți negativi manipulați de la centru...

Curând-curând vor dispărea băncile, ca și banii tradiționali (criptomonedele sunt o realitate nu doar virtuală !), plățile se vor face exclusiv de pe telefonul mobil, silind corupția să se destrăbăleze doar în cearșafurile luxoase ale elitei de 1 % care conduce lumea în modul cel mai discreționar. Calculatorul va înlocui omul, acesta retrăgându-se în caverna consumerismului deșănțat, unde nu va mai picta pereții peșterii, ci își  va admira  tatuajele de pe piele, podoaba capilară  facială și belciugele atârnate de buze, de urechi, de nas, învins iremediabil de nostalgia epocii tribale. Mișcările antinatalitate vor prolifera, ca și cele homofobe, pregătind războiul tuturor contra tuturor... Capitalismul de platformă e la început, tirania lui abia acum ni se înfățișează în tot ce are mai înspăimântător.

De unde o fi știut  romancierul ăla kirghiz  toate astea?  Habar n-am, dar mă  ia cu vertij...

P.S. Mai aproape de noi și de vremurile prezente, Mihai Șerban zugrăvește, în Cartea neagră a României, o profeție în stare să ne dea fiori: „«Planingul» familial va fi reglementat cu strictețe: cuplurile și   concepția vor fi controlate, iar copiii născuți pe cale naturală   nu vor mai aparține părinților. Se va privilegia o formă de natalitate controlată și programată în centre specializate (mame surogat și, în viitorul apropiat, copii crescuți în pântece artificiale, în pungi Biobag...), în acest fel se va reuși  anularea filiației și modificarea comportamentului uman prin inginerii genetice; prin acest procedeu artificial, odată ce copiii vor ajunge adulți se vor simți atașați emoțional și fideli  sistemului (noua filiație). Plecând de la ideea că pușcăriașii și  sclavii nu trebuie plătiți, ci doar ținuți în viață pentru a fi folosiți - nemaifiind nevoie de șantajul financiar pentru condiționarea oamenilor, banii vor fi scoși din circulație,  această acțiune va fi precedată, pentru o anumită etapă, de  salariul universal. Pentru a avea acces la servicii, sănătate, alimente și pseudolibertate, oamenii vor fi obligați să  găzduiască subcutanat o capsulă cu un microcip, care va deveni, de altfel, instrumentul de control prin excelență.”

 

[1] Cinghiz Aitmatov, O zi mai lungă decât veacul

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco

[5] Ibidem

[6] Ibidem

[7] Aleksandr Soljenițîn, O zi din viața lui Ivan Denisovici

[8] Cinghiz Aitmatov, O zi mai lungă decât veacul

[9] Cinghiz Aitmatov, O zi mai lungă decât veacul

[10] Ibidem

[11] Aleksandr Soljenițîn, O zi din viața lui Ivan Denisovici

 

Editorial de Marian Nazat

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Editorial

Ultima oră