Când ții partea lui Dumnezeu

28 Ian 2021 | scris de părintele Constantin Necula
Când ții partea lui Dumnezeu

Rar am descoperit o poveste mai captivantă decât aceasta, pe care Paul Cieslar ne-o aduce mărturie: N-am spus Heil Hitler! (Editura Viață și Sănătate, Pantelimon, 2019, 397, traducere de Delia Mirela Buciuman). E povestea de viață a unui copil, Pawel Cieslar (pronunțat Țeșlar) din Wisla, un mic orășel situat la poalele muntelui Barania, din Subcarpații Beskizi, vatra de izvor a fluviului Vistula. Fiul Mariei și lui Pawel - fermieri din Silezia superioară, frate cu încă 6 copii ai acestei familii de oameni simpli, creștini adventiști, agricultori de subzistență și credincioși dragostei lor pentru Dumnezeu. Pruncul Pavel are 10 ani când se ivesc semnele războiului  peste Muntele Kubalonka. 1 septembrie 1939. Germania atacând Polonia și făcând din locuitorii zonei cursanții unei nenorocite convertiri la nazism. Povestea acestui copil este incredibil redată de maturul de acum, din paginile cărții răzbătând parcă și un roman de credință și unul de trădare - merită să citiți despre lingușeala celor ce se voiau șefi sub administrația germană. Un roman istoric - datele menționate, analiza mentalităților și faptele trăite ca atare - în care abundă amănuntele prin care pruncul polonez supraviețuiește mașinii de război naziste și apoi scapă de sub presiunea aceleia sovietice. Este un roman adesea policier - atunci când povestește despre modul în care trăiesc frații și surorile, mama și tata, dramatica asumare a identității adventiste în mintea multora aceasta identificându-se cu aceea de evreu, deci vrednic de deportare și moarte. Este un roman de iubire. Despre iubirea unor oameni pentru credința lor, pentru modul lor de a înțelege exigențele Evangheliei. Despre iubirea credincioasă a unor părinți pentru copiii lor și iubirea încrezătoare a copiilor pentru părinții lor. Un roman de aventuri - modul în care trăiește ascunderea în ciobănie a micului agricultor e vrednic de orice film de aventuri. Instrucția sub cizma germană, evadarea, întoarcerea acasă... Nu. Nu vă povestesc cartea, deși recunosc sunt tentat să o reiau la citit măcar pe alocuri. Pot însă să vă spun că micuțul Pavel și familia sa mi-a adus aminte de proprii noștri țărani și păstori care nu și-au trădat credința și concetățenii sub tăvălugul nebuniei naziste. Mi-a adus aminte de toți care au riscat - unii pierzându-și viața - pentru ca Hristos să nu ne afle trădători de frați și ucigași de suflete. Cum merită să citiți modul în care se formează ca pastor, cum crește ca om, cum poartă în ani rănile unui război care i-a furat copilăria dar i-a lăsat neatinsă demnitatea. Și să nu uit. Titlul este dat ca amintire la refuzul de a aduce slavă lui Hitler (în fond e cea mai bună traducere a lui Heil pe înțelesul nostru de azi), credincioșia celor din familie refuzând să admită ca normalitate nebunia idolatrizării răului. 

Pentru mine cartea a fost și rămâne un dar nespus de încurajare. Dinaintea nici unei idolatrii creștinul nu poate să admită fundamentalismul drept formă de religiozitate. Cumințenia senină a unui copil poate salva lumea. Citiți. Veți vedea că am dreptate. O poveste de viață care a fost odată și trebuie să facem tot ce ține de noi să nu mai fie reiterabilă niciodată în fibrele timpului istoriei umane...

 

 

Preluare tribuna.ro

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Editorial

Ultima oră