București, un oraș prea ieftin, prea ca la țară

02 Iun 2015
București, un oraș prea ieftin, prea ca la țară
Astăzi vom începe treaba cu o ghicitoare. Cine credeți că ar fi putut face următoarele afirmații? ”Pentru noi, România e o țară ieftină, tramvaiul, metroul și taxiul din București de asemenea costă extrem de puțin. Prețurile sunt prea scăzute”. Ei bine? Știu, la prima mână v-a venit în minte numele unui cocalar căruia grămada de lovele i-a picat din cer.

Pentru orice român obișnuit, ce-și câștigă traiul cu sudoarea frunții, vorbele astea ar fi pure aiureli, ironii de prost gust sau replici dintr-o comedie de duzină. Majoritatea populației nu se ajunge cu banii de la o pâine la alta. Pe de altă parte, o sumedenie de nababi carpato-danubieni este momentan în arest, la pârnaie, fugiți din țară sau în silenzio stampa. Dacă până a începe DNA-ul să-și facă riguros treaba, puteai să-i auzi pe mulți dintre cei ”realizați” afirmând că trăiesc într-o țară prea ieftină pentru averile lor, astăzi pliscurile geniilor finaciare mioritice tac mâlc, ca lipite cu leucoplast.

Deci clar nu ăsta e răspunsul la ghicitoarea propusă.

Nici maneliștii nu întrunesc toate condițiile. Or avea ei fruntea plină de cașcaval dar nu folosesc metroul și tramvaiul.

Ca să n-o mai lungim cu presupusul aiurea, vă destăinuim noi secretul: turiștilor străini veniți din zări civilizate li se pare mocangeală curată viața din București. I-auziți dragi chelnări și stimați taximetriști! Oricât le-ați umfla voi nota de plată fraierilor, ei tot trăiesc cu senzația că au nimerit la matineu, cu juma de bilet.

Adevărul este că la anumite produse și servicii încă avem prețurile mai mici însă nu putem să le creștem ca la ei pen’ c-am leșina noi, băștinașii. Și nici nu putem reveni la metoda ceaușistă cu prețuri diferențiate pentru deținătorii nativi de valută, că ar înnebuni Europa.

Pe de altă parte, turiștii chestionați au amintit o gamă extrem de redusă de atracții. Berea din Centrul Istoric și fetele din agenda peștilor înseamnă mizilic pentru unii care au salariul peste două-trei mii de euro. Parcurile sunt gratuite, muzeele puține și shoping-ul slăbuț. Casele memoriale sunt memoriale doar pentru noi. Pentru străini, numele foștilor locatari, nefiind celebrități internaționale, nu reprezintă nimic. Fără concerte, parcuri de distracție, cazinouri, reprezentanțe de fițe sau evenimente de mare anvergură, nu le golești ușor portofelele pregătite pentru o deplasare externă.

Degeaba s-a hotărât Primăria Capitalei să investească 500.000 lei pentru a promova orașul ca destinație turistică. Plimbările pe jos sau cu autocarul fără acoperiș, covrigăriile sau vata-n băț aduc încasări insignifiante care nu ne pot ține la somn după prânz, cum reușește Grecia sa facă pentru grecii ei. Până nu inventăm și construim magneți noi și puternici care să atragă banuții din teșchereaua musafirilor, mare lucru nu se va schimba. Nu se va schimba nici măcar insatisfacția noastră că nu le luăm economiile și nici a lor că nu au pe ce le cheltui.

Alte stiri din Editorial

Ultima oră