Niciodată singur – bunătatea împărtășită cu bătrânii

29 Noi 2017 | scris de Geanina Sandu
Niciodată singur –  bunătatea împărtășită cu bătrânii

Cine nu are bătrâni, să-și cumpere – spune o vorbă veche, iar în spatele acestor cuvinte, se ascunde un mare tâlc, pentru că, de cele mai multe ori, bătrânii sunt o comoară la casa omului, având o viață în urmă, o experiență trăită în alte vremuri, un calm al lor, o înțelepciune la care tinerii sau adulții nu au ajuns încă. Chiar dacă vârsta e doar un număr pentru unii dintre noi, sunt o mulțime de vârstnici în România pe umerii cărora atârnă greu anii, care nu au pe nimeni, care primesc lunar o pensie de 200-300 de lei, care sunt bolnavi, abia se pot mișca, sunt priviți ca o piedică și de aceea se simt inutili și îi doare.

Pentru acești oameni există alți Oameni - Asociația Niciodată Singur -  care vrea să aducă zâmbete și pe chipul celor de vârsta a treia, să îi convingă că nu vor mai fi singuri. Niciodată.

Astfel, 130 de voluntari ai Asociației, adunați laolaltă, își dedică timpul și energia bătrânilor și fac asta cu mare bucurie, în întâlniri de socializare, fiind un suport moral, sau ajutându-i practic, atunci când bătrânii au nevoie de ridicarea unei rețete de la medic, sau să fie însoțiți la o consultație la doctor, sau le fac cumpărături, sau le aduc ajutoare materiale din fondurile Asociației, obținute prin fundraising și donații.

Sunt statistici care spun că unul din doi bătrâni români se simte singur și trist. Unii dintre aceștia nu mai sunt singuri, în acest program fiind incluși 1000 de bunici, din care aproximativ 170 locuiesc în casele lor, iar restul de 900 stau în cămine din București, Constanța, Pitești și Târgoviște. Pentru ei și pentru alții care urmează să fie incluși în program, clipele de final vor căpăta un sens.

Programul Niciodată Singur există din 2006, provine din Fundația Pricipesa Margareta a României și se adresează vârstnicilor în nevoie, care se simt inutili, izolați.

Pentru ca un bătrân să beneficieze de sprijinul Asociației, trebuie să aibă peste 60 de ani și să locuiască singur, apoi voluntarii îi fac o vizită la domiciliu, pentru a-i cunoaște toate nevoile, precizează directorul executiv al Asociației, Beatrice Culda, o femeie care te învăluie cu o căldură incredibilă, pe care a căpătat-o din copilărie, fiind crescută de bunicul preot și bunica învățătoare într-un sat din Bucovina.

 “Am vrut să îmi aloc din timpul și energia mea copiilor sau bătrânilor care au nevoie și într-o zi de duminică, mergând la cumpărături, am auzit la radio un interviu al unei voluntare care povestea așa de frumos cum se implică pentru a aduce un zâmbet pe chipul unui bătrân, iar asta m-a determinat să intru și eu în poveste. Nu aveam neapărat mult timp la dispoziție, ci mai mult o mare dorință de a face bine, aveam o vârstă și o experiență acumulată, astfel că îmi doream să le pun în slujba unor oameni care au nevoie. Am lucrat în companii mari în publicitate, marketing, turism și ultimii ani în resurse umane. Am lucrat cu foarte multe categorii sociale, în poziții de coordonare, de la femei de serviciu, fochist la CEO și am această abilitate de a mă înțelege si de a-i înțelege pe oameni, indiferent de statutul social. Fac voluntariat de patru ani, distribui pachete pentru bătrâni, merg cu ei în excursii, la plimbare în parc, mă întâlnesc cu ei acasă să stăm de vorbă cateva ore, să-i fac să uite de nevoi și singuratate”, spune Beatrice, care din august 2017 ocupă funcția de director executiv al Asociației.

Voluntarii merg constant în vizită la domiciliul bătrânilor, ies împreună la mese festive, le aniversează zilele de naștere, cu tort, cântece și flori, cu poze, le marchează astfel această zi specială din viața lor. Îi scot vara în excursii de o zi-două-trei, la mare, la munte.

Anul acesta s-au bucurat de o excursie de trei zile la Olimp bătrânei din București, Brăila și, în premieră, trei vârstnici din Căminul Speranța, din București. Au fost replici cutremurătoare, ne-au spus că n-au fost niciodată la mare, în viața lor, doamne la 70-80 de ani sau că nu au mai văzut marea de 30 de ani. Este emoționant. S-au plimbat pe faleză, s-au urcat pe stânci, au făcut poze, au intrat cu picioarele în apă, a fost frumos și îmi doresc să se repete această experiență”.

Cu o Floare se poate face primăvară pentru Sufletul unui bătrân

După ce și-a luat în primire noul rol, Beatrice a și pornit Campania Flori pentru Suflet, care se derulează de șase ani, dar în această toamnă a avut cel mai mare succes. Aproximativ 500 de voluntarii au reușit să ofere peste 6.500 de flori bătrânilor din 28 de județe, în principal margarete, floarea oficială a campaniei. Au fost oameni care au donat florile, sau florării care le-au dat cu drag fără bani, Asociația plătind doar câteva sute de lei acolo unde a fost dorință, dar nu au fost posibilități.

Într-o singură săptămână, au pus toți mână de la mână și au reușit să coopteze foarte mulți parteneri noi din toată țara, și-au reactivat prietenii de peste tot. Campania s-a derulat în jurul datei de 1 octombrie, Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice. Din această campanie, noi bătrâni au aflat de program și s-au alăturat beneficiarilor deja existenți.

La acest program au participat foarte mulți copii, de la grădiniță la liceu. “În Parcul Cișmigiu era o trupă de copii de 2-3 ani, cărora le-am dat flori și i-am trimis să le ofere bătrânilor care treceau pe acolo, iar emoțiile ne-au cuprins pe toți și pe prichindei și pe bătrâni și pe voluntari”. Elevii de la Liceul Gheorghe Lazăr sunt partenerii Asociației în această cauză, i-au ajutat să ofere flori și felicitări bătrânilor.

O doamnă din Galați, de la ArcelorMital, de la departamentul de Resurse Umane, ne-a sunat să ne spună că vrea să ofere 40 de flori și va vorbi cu colegii să îi mobilizeze. Și așa s-a ajuns la 300 de flori oferite în Galați".

Proiectul a avut și un campion - județul Suceava. Beatrice a colaborat direct cu cei din Bucovina. “Cu o seară înainte de a demara campania, am creionat harta și am văzut că în nordul țării nu aveam atinse județele Suceava și Botoșani. A doua zi, am sunat la Direcția de Asistență Socială Suceava și așa m-au transferat la trei persoane, până când am ajuns la purtătorul de cuvânt, Nicoleta Daneliuc, un om extraordinar, cu care am făcut treabă. Era ora 13:50, iar până seara la ora 18:00, doamna aceasta a mobilizat opt instituții de stat, școli, primării, grădinițe. Noi am plătit doar 100 de lei pe flori, restul au obținut donații de la florăriile din județ. 600 de flori s-au oferit în Suceava, a fost emoționant și incredibil cum s-au mobilizat. Potențial este. Sperăm ca la anul să acoperim toată țara”.

Există și din Mureș o poveste impresionantă, o doamnă care a înființat o școală particulară, fără să ia taxe și nu e milionară. Sora ei lucrează în Germania și îi trimite lunar 1000 de euro ca să poată întreține acea școală, care are 80 de copii din sate mureșene. “Ea le gătește, ne-a trimis poze cu ceaunul plin cu sarmale, făcuse în ziua aceea 350". Are un microbuz donat, profesorii nu își mai luaseră salariul de câteva luni, predau probono. Are patru sate unde ea merge cu copiii la bătrânii care au mai rămas pe acolo singuri, abandonați. Și împreună cu copiii le aduc lemne toamna, le taie, le pun în magazie. Tot împreună cu elevii săi, doamna aceasta a oferit 350 de flori în cele patru sate. “Mi-aș dori mult să ajung într-o zi acolo cu ajutoare, că e mare nevoie. Fotografia proiectului nostru de campanie, proiect nominalizat în faza finală a Galei Voluntarilor, este cu un bătrânel într-o căruță, pe o banchetă veche, care primește o floare și o felicitare de la un școlar”, și glasul i se stinge lui Beatrice, iar ochii i se umplu de lacrimi când își readuce în minte acea imagine. Toți acești oameni au cu ce se mândri, fac o activitate extrem de frumoasă, sunt foarte sufletiști și dedicați trup și suflet acestei cauze.

Fularul de la bunica niciodată singură

Această Asociație desfășoară diferite activități interactive cu bunicii, în care doresc să îi atragă, să le valorizeze abilitățile. Programul Fularul de la Bunica funcționează de doi ani cu succes, urmând să îl patenteze în România. “Organizăm șezători de tricotat, atât în București, cât și în Constanța, Brăila și trei sate limitrofe, Ploiești, Pitești. Bătrânii și voluntarii tricotează fulare, multicolore sau uni, pentru bărbați și femei, tineri și adulți și pentru bunici. Fularele sunt tricotate cu mult drag, țin de cald și vin cu o poveste la pachet. Noi creăm șezătorile, adunăm bunicii și voluntarii, le dezvoltăm abilitățile de tricotat, în același timp creăm o punte între generații și un transfer de abilități și de cunoștințe, de la cei vârstnici către cei tineri. În același timp petrec toți clipe de calitate, povestind. Noi, Asociația, ne ocupăm apoi să le oferim pentru o donație de 50 de lei, fie unor companii corporate care își permit financiar, pentru cadouri dăruite angajaților, fie online, pe rețelele de socializare sau pe site-ul nostru. Acum avem un stoc de 200 de fulare, iar partenerul nostru ne va ajuta să le valorificăm. Aceși bani din donații se reîntorc în cadrul Proiectului “Fularul de la Bunica”, pentru a cumpăra din nou materiale, lână și andrele, și a organiza alte șezători de tricotat”.

Club de carte cu bătrânii niciodată singuri

Șezătoarea literară este o altă activitate a Asociației, un proiect care s-a născut din inițiativa doamnelor, acum câteva luni. “Ne-au spus că ar dori să vorbim despre lectură, despre cărți, pentru că generația lor este foarte familiarizată cu lectura, nu pe tabletă, ci pe suport de hârtie. Și din august ne întâlnim în fiecare zi de luni, ultima din lună. Avem printre noi o doamnă, fostă profesoară de matematică la ASE, care a publicat cărți despre viața ei, cu amintiri. Noi le-am citit, și apoi am vorbit despre ce înseamnă scrisul, ce înseamnă să ai o pasiune și să rămâi cu ea toată viața, pentru că o pasiune nu e legată de vârstă. Mai este o doamnă fostă medic veterinar care a scris o carte superbă cu întâmplări despre animale”, povestește Anca Zăvădescu, președintele Consiliului Director al Asociației. Anca s-a îndreptat spre bătrâni, după ce trei ani și-a îngrijit părinții, socrii și soțul. Apoi, rămasă singură și dezorientată, a vrut să fie utilă pentru cineva, iar bătrânii erau cei mai potriviți, pentru că fusese, în ultima vreme, menajeră, infirmieră, asistentă medicală, asistent social și tot ce era nevoie pentru ai ei.

Anii au zburat și Anca tocmai încheie șezătoarea din această zi de luni, sugerând o carte de citit și dezbătut la următoarea întâlnire – Doamnele de marți, pentru Doamnele de luni.

Aceste întâlniri le ajută să se cunoască, să se descopere, să se deschidă una în fața celeilalte. “Tot aceste doamne superbe au venit cu ideea de a aduna într-o carte amintirile lor, să reconstituim o perioadă care nu seamănă cu prezentul și nici n-o să semene, în niciun caz, cu viitorul, dar care a existat, este foarte importantă si va dispărea o dată cu dânsele, pentru că nimeni nu mai știe cum au trăit atunci, care era viața lor, care erau preocupările din acele vremuri. E o doamnă  care vine constant în baston, se urcă în troleibuz, din Pantelimon și coboară în Cotroceni. I-am oferit sprijin, să plătim taxi, dar a refuzat”. Fosta profesoară de matematică are vederea slabă, iar Anca se ocupă să o aducă la sediul Asociației și să o conducă înapoi, acasă, de fiecare dată. Sunt niște persoane incredibile, atât de puternice, care fac atât de multe lucruri, care spun că au fost tratate, de când au ieșit la pensie, ca și când ar sta în poteca cuiva și toată lumea se împiedică de ele, ca și când n-au reprezentat nimic toată viața lor. Bătrânii simt nevoia să povestească, să dea sfaturi, să împărtășească, să uimească pentru că și ei sunt uimiți, iar această nevoie le este acum satisfăcută, pentru că nu mai sunt singuri.

În străinătate, bătrânețea este un nou început, este o nouă viață, vezi pe stradă bătrăni calmi, nestressați, de cele mai multe ori cel mai bine îmbrăcați, cei mai luminoși și cei mai fericiți. Sunt în Asociație profesori, medici, farmaciști, oameni cu o anumită pregătire, care au avut o carieră frumoasă, care au crescut generații și care azi nu își mai pot cumpăra o carte, pentru că este prea scumpă. Sunt o sursă de bogație a sufletului, o sursă de inspirație incredibilă acești bătrâni.

Parteneriate cu organizații medicale

Dar lucrurile nu sunt mereu roz nici la tinerețe, ce să mai vorbim de bătrânețe, când problemele se adună în ceată. Bătrânii suferă de diverse boli, iar cei din Asociație au făcut parteneriate cu organizații medicale pentru traininguri privind semnele anumitor suferințe.

ProMemoria, care se ocupă în special de bolile vârstei a treia, a făcut un seminar cu voluntarii, unde a descris, printre altele, Alzheimer-ul. Cei care lucrează cu bătrânii trebuie să observe transformările lor și să le interpreteze corect, pentru că altfel se pot întâmpla tragedii. ProMedica a făcut un test bătrânilor cu început de demență. Lucrurile devin periculoase când se agravează. Au avut o doamnă care atunci când a fost vizitată avea gazul pornit, dar ea nu și-a dat seama și voluntarul i-a anunțat familia să fie atentă.

Având în vedere ce i s-a întâmplat Stelei Popescu, Beatrice spune că, din ianuarie, intenționează să încheie un parteneriat cu un centru medical. Cadre medicale specializate vor susține un training cu voluntarii și beneficiarii, în care să le explice ce înseamnă acest AVC, astfel încât voluntarii să aibă cunoștințe despre apariția simptomelor și să intervină la timp încercând să salveze vieți.

Mamaia Anicuța și motanul de la demisol

Pentru prima oară în acest an, Niciodată Singur și-a îndreptat atenția către o bunicuță din Brăila, un caz social, mamaia Anicuța. Stă într-un demisol, în două cămăruțe lugubre, întunecoase, foarte reci, sărăcăcioase, într-o clădire care aparține Primăriei. Au vorbit cu mamaia Anicuța, care are 83 de ani, au înregistrat-o, ea le-a vorbit foarte frumos, și-a povestit cronologic și coerent viața, de când era copil și lucra la stăpân și mânca firimiturile căzute de la masa stăpânului, exact ca în poveștile copilăriei noastre. Au ajutat-o cu operație de cataractă, i-au cumpărat lemne pentru iarnă și vor ca din fondurile strânse să îi renoveze căsuța, la primăvară, să îi tragă apă și curent. Acum are un bec anemic într-o cameră. “În sobă pune un singur lemn pe zi, pentru că a spus că are nevoie de un aer mai răcoros, că suferă cu inima, dar ea face economie, că era un frig de îți înghețau mâinile și picioarele. Mamaia era cu șosete flaușate pe o pardoseală de pământ, cu o mochetă subțire deasupra. Vrem ca până începe gerul să îi schimbăm ușa bunicuței, pentru că cea pe care o are acum are o spărtură, prin care tot intra un motan superb”. Cazul este impresionant, este preluat de Asociație și îl vor face public la începutul lui decembrie. În Brăila, fiind o zonă mai săracă, sunt cele mai multe cazuri sociale, iar voluntarii Niciodată Singur încearcă să ajungă la cât mai mulți cu astfel de nevoi.

Alimente și produse de îngrijire în valoare de 20.000 de euro, donate în zece zile la Seneca Anticafe

Campania de colectare de alimente de la Seneca Anticafe, încheiată de curând, a fost a treia și a depășit orice așteptare. “Am fost copleșiți, cred că au fost două tone de alimente și produse de igienă, în valoare de aproximativ 20.000 de euro. În primele trei zile am strâns cât în toate cele zece zile anul trecut. Au adus pungi întregi în care era bonul de la casă, de 250-300 de lei, și multe erau produse premium”. Românii și-au mai schimbat mentalitatea de anul trecut, se vede o direcționare a lor către cei nevoiași. Au venit la Seneca bătrâni care abia târau o sacoșă, pentru că voiau să doneze pentru cei care chiar au nevoie. Au fost oameni de toate categoriile, de la copii de grădiniță, care cu ajutorul părinților, au venit și au donat, până la directori de companii cu mașini scumpe. Beatrice amintește de o sacoșă cu niște cămăși și pulovere frumos împachetate, pe care era un bilețel cu numele unui copilaș din clasa a II-a. Toate acestea au fost distribuite celor aproximativ 170 de beneficiari ai Asociației, iar ce a rămas a ajuns la bătrânii de la Telefonul Vârstnicului - proiectul Fundației Principesa Margareta a României. "Când am văzut pozele cu bătrânii care au primit sacoșele noastre cu vârf, unde am încercat să punem tot ce au ei nevoie, de la alimente, la produse de curățenie, și i-am văzut zâmbind și mulțumiți, am simțit că tot ce facem noi are un sens și nu ne vom opri să adunăm zâmbete de bătrâni”.

Urmează Crăciunul, o sărbătoare a Familiei, iar voluntarii vor merge și în cămine și la bătrâni acasă, cu cadouri. Toți beneficiarii se vor bucura de o masă în familie, iar unii dintre ei, care se pot deplasa, apoximativ 100, vor sărbători magia Crăciunului în sunet de colinde și în preajma lui Moș Crăciun, la un restaurant. Cei de la Asociație au demarat deja campania de strângere de fonduri pentru Crăciun. În perioada aceasta lumea încearcă să devină mai bună și donează fie online, fie prin contracte de sponsorizare. Sunt atât persoane individuale, cât și companii dornice să aducă bucurii unor bătrâni. “După o săptămână de telemarketing, rezultatele sunt foarte bune. Un patron ne-a spus că nu știe cum o să stea anul acesta cu impozitul pe profit și cu toate modificările legislative, dar chiar dacă nu o să aibă bani în companie, va dona din buzunarul său. N-am avut niciun singur refuz, toți au fost foarte calzi cu bătrânii noștri”.

E un spirit al acestei luni și pe mulți ne învăluie o aură de bunătate și ne bucurăm când îi putem bucura pe alții. Să fim mai buni, să nu-i lăsăm Niciodată Singuri! Dacă vreți să ajutați cu o vorbă bună, sau cu o donație, dacă știți bătrâni singuri, puteți accesa linkul Asociației http://www.niciodatasingur.ro și puteți fi alături, în diverse forme, de cei care au nevoi.

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Actualitate

Ultima oră