Cum a cucerit Nea Costină Lăutarul din Cezieni Japonia

21 Apr 2017 | scris de Mara Răducanu
Cum a cucerit Nea Costină Lăutarul din Cezieni Japonia

Trei lăutari autentici- Nea Costină (n.r- vioară), Nea Titi Burcea (n.r.- ţambal) şi Minel Voicu (n.r. -solist) - sunt invitaţii emisiunii „Poveşti de succes din România“, din  această sâmbătă, de la ora 20,00. Cei trei au vorbit despre tradiţii, despre horele româneşti, despre obiceiuri pierdute şi regăsite prin unele zone, dar şi despre timpul petrecut în Japonia, o lună şi jumătate, acolo unde au reprezentat România. Deşi japonezii au fost încântaţi de muzica şi de tradiţiile româneşti, Nea Costină Lăutarul din Cezieni, Olt, unul dintre invitaţi, povesteşte cum, la întoarcere, a pupat pământul şi a aşteptat, cu mult dor, să deguste bucatele româneşti. 

Lucian Blaga spunea frumos: „Veşnicia s-a născut la sat“. Acolo unde, vioara lui Nea Costină Lăutarul din Cezieni, Olt poate să schimbe o lume. Acolo unde atunci când se adună căluşarii şi tarafurile timpul parcă stă în loc. Acolo unde tradiţiile, obiceiurile, horele satului de odinioară, nunta, zestrea miresei, peţitul- obiceiuri ce s-au pierdut în negura timpului- descriu, cel mai frumos, tabloul pierdut/uneori regăsitdin lumea satului.

Deşi multe au dispărut, noi am pornit în căutarea timpului pierdut, cu trei invitaţi minunaţi…Sunt cunoscuţi în lumea satului, iar pe muzica lor s-au încins hore zdravene. Sunt autentici, talentaţi, din popor şi au cântat, cum se spune, şi pe mult si pe puţin. Cântă lăutare că darul merge! Au poveşti fascinante şi experienţe de pe vremea când lumea satului avea acea inocenţă parcă pierdută, din păcate, în zilele noastre. Cât ţinea o nunntă la ţară, cum era cu peţitul în lumea Nea Costină Lăutaru, Nea Titi Burcea şi Minel Voicu sunt trei lăutari autentici care vin  mâine la SMART FM pe 107.3, de la ora 20.00, să-şi cânte şi să ne încânte cu povestea vieţii lor.

 

Cum a început povestea celor trei care au „speriat“ Oltul 

 


Nea Costină Lăutarul din Cezieni: „Am fost prea mic când am început să cânt. Taică-miu a cântat înainte cu vioara şi a murit în război, în 44, când eu aveam doi ani. Maică-mea a luat vioara şi a băgat-o în lada de zestre. La vârsta de şapte ani am pus mâna pe vioară şi am început să învat. Mai târziu, am plecat cu niste lăutari de la noi din Cezieni, alde Coteţ, aşa le spunea. Îmi amintesc că nu plecam de lângă ei. Mereu fugeam la ei ca să învăt. Apoi, am început să cânt la nunţi, mi-am făcut formaţie, ansamblu şi am fost în mai multe ţări. Cântam şi cu vioara şi cu vocea. Am 75 de ani şi tot îmi place să cânt“, ne-a devoalat nea Costină lăutarul începuturile lui în ale cântatului.


Nea Titi Burcea, comuna Băduleasa Teleorman: „Mă trag din neam de lăutari, a cântat şi bunicul, şi tata.  La 12 ani, am cântat cu cobză, la nunţi, apoi am învăţat de la fratele meu să cânt la ţambal. Tata, văzând că am mână şi mă pricep mi-a luat ţambal. Ce să zic, la ţambal dacă nu ai mână eşti mâncat. La 14 ani, au venit de la Turnu Măgurele să mă ia la Casa de Cultură. Eram cel mai bun pe zona aia“, îşi începe povestea şi Nea Titi.


Minel Voicu, solistul, se prezintă simplu: „Sunt nepotul lui Nea Costină Lăutarul. Cântecul mi l-a insuflat mama mea, care-mi spunea că eu întâi am început să cânt şi după aceea să vorbesc.Aveam şase ani, am cântat două cântece, la sărbatoarea iilor şi, de atunci, cânt şi în ziua de astăzi“, spune, cu o sinceritate debordantă, intervievatul nostru.

 


Despre nunta la români: „Dacă îmi iasă cateva butelii, eu sunt de acord“

„Nunta este cel mai frumos eveniment din lumea satului. Cât mai este darul de nuntă? Acceptabil. Eu am un obicei când vine să mă tocmească pentru petrecere: dacă îmi iasă cateva butelii,  sunt de acord. Noi le cântăm, ei ne dă banii! Lumea ne caută în continuare“, spune nea Costină.


Studii muzicale sau după ureche?-  I-am întrebat pe oaspeţii noştri, prezenţi în studioul SMART FM 107.3, dacă e valabilă teoria aia, cel puţin în privinţa lăutarilor: cântatul după ureche. „Nu am studii muzicale, am cântat cu lăutarii după ureche. Bineînţeles, nu cânt eu aşa ca pe linie , cum se spune pe la noi“, explică, aşa cum numai el ştie nea Costină.

„Am în repertoriu cântece şi de petrecere, şi de voie-bună, mai de necaz, am un cântec, chiar atunci după război, învăţat de la niste lăutari de la noi, alde Coteţ le spunea“, îşi continuă povestea lăutarul nostru. „Oriunde am fost, la întoarcere în ţară, am pupat pământul“, explică Nea Costină atunci când vorbeşte despre muzica lui. 

 

Nea Costină Lăutarul: „Mie imi ziceau japonezii:„Enescu, Enescu“ 

 

„Din ’74, am avut ansamblu de la Cezieni, avem dansuri, cred ca suntem primii pe ţară, am fost în Anglia, am fost în Belgia, am fost in Iugoslavia. Ultima dată am fost în Japonia, am stat o lună jumătate. Ne ascultau cu mare plăcere. Ei nu au scaune, stau jos. A fost o expoziţie mondială, 120 de pavilioane. Noi ne-am dus cu mancăruri tradiţionale, cu mititei, cu sarmale şi cu folclorul românesc. Intrau câte 300 de persoane. Am fost şase formaţii cu toate. Mie imi ziceau „Enescu, Enescu“ şi eu ,în gândul meu, de la mine până la Enescu, off cât mai este tată… (n.r. -râde). Tot în Japonia am cântat Balada lui Iancu Jianu“, mărturiseşte cu haz, nea Costină Lăutarul.

 

Continuă: „Vă daţi seama, după o lună jumătate cât am stat în Japonia, 14 mii de km de parte de casă. Când m-am văzut urcat în avion să plecăm spre România…Cand am ajuns în ţară, când am coborât din avion am pupat pământul. Îmi era dor de tot, de mâncarea noastră…“, ne explică nea Costină momentul întoarcerii în ţară.

„Avem o ţară extraordinar de placută şi frumoasă şi bogată. M-a impresionat mai mult decât atunci când am fost în Italia şi Turcia. Îmi amintesc că luasem conserve la noi să nu mâncam broaşte. Dar, de unde, acolo broaşte mănânca aia bogaţi (n.r.- râde)“. Când ne-am întors din Italia, când am trecut graniţa, am luat un pumn de ţărână şi l-am sărutat“, spune Nea Titi Burcea.

 

Folclorul românesc nu piere niciodată“ 


Îl întrebăm pe Nea Titi dacă modernizarea şi tehnologizarea aparaturii au ajutat sau au stricat autenticitatea folclorului românesc. „Folclorul românesc nu piere niciodată. E o frumuseţe. Să ştiţi că mie mi-a plăcut mai mult de aparatura veche decât de asta. De ce? Pentru că acum poţi cânta fals şi se face din butoane. Să cânte în faţă şi atunci e talentul şi valoarea omului“, a concluzionat nea Titi Burcea.
 

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Actualitate

Ultima oră