Două dintre cele mai sonore nume din sistemul medical românesc, vehiculate în ultimele zile în presă ca posibili miniștri ai Sănătății într-un viitor guvern tehnocrat, au transmis mesaje publice care conturează o imagine clară asupra provocărilor din domeniu și a disponibilității lor pentru funcția politică.Prof. dr. Cătălina Poiană, președintele Colegiului Medicilor din România, a declinat categoric orice eventuală nominalizare. Într-un mesaj postat pe Facebook, ea a mulțumit pentru încredere, dar a precizat ferm: „Declin cu respect această eventuală nominalizare”. Poiană a argumentat că își dorește să contribuie la îmbunătățirea sistemului de sănătate din poziția actuală, de reprezentant al medicilor. Ea a subliniat criteriile esențiale pentru un ministru al Sănătății: „o persoană care a demonstrat calități manageriale incontestabile, cu rezultate obținute, care cunoaște sistemul de sănătate profund și poate prezenta un plan cu obiective și termene concrete”. De asemenea, a insistat pe necesitatea consultării cu corpul medical și a concluzionat că funcția nu trebuie tratată ca o „bifă mediatică”, ci ca o responsabilitate asumată pentru proiecte concrete care să aducă beneficii pacienților și sistemului.
În paralel, prof. dr. Cătălin Cîrstoiu, managerul Spitalului Universitar de Urgență București, a publicat o amplă analiză a problemelor din sistemul sanitar, descriind „două lumi paralele” în medicina românească. Postarea sa, care a generat sute de reacții, detaliază dezechilibre majore: spitale publice versus private, inegalități în alocarea resurselor umane și materiale, suprasolicitarea unor unități și subutilizarea altora, discrepanțe salariale fără legătură cu performanța și accesul inegal la servicii medicale în funcție de zonă geografică.
”De ce am spus ca Romania are azi in medicina doua lumi paralele?
Cateva explicatii ..
1. Romania are azi circa 600 de spitale, 360 publice, restul private. Nu putem separa cele doua sisteme, sunt realitate vie. Numai ca spitalele private au 10% din numarul total de paturi. Toate spitalele furnizeaza servicii, ingrijiri medicale. Aici intervine evaluarea corecta a finantarii, contractarea de servicii, reguli unitare.
2. Sunt spitale publice care au un numar mare de paturi, dar nu au medici si alte spitale publice, cele mari, din orase mari, sufocate real de afluxul pacientilor. Acestea par suprapopulate cu personal medical, pentru ca sunt atractive. In realitate, nu e asa… si aici sunt probleme, generate de infrastructura veche si neadaptata.
3. Sunt spitale mari care au nevoie de echipamente pentru ca aparatura pe care o detin e suprautilizata, in alte spitale sunt echipamente neutilizate sau putin utilizate pentru ca nu are cine sa le foloseasca.
4. Sunt medici care muncesc, au numar mare de pacienti si sunt medici care doar vin la spital. Iau toti acelasi salariu…
5. Sunt spitale in care vezi materiale sanitare de calitate exceptionala, dar prea putini pacienti. In altele, cu multi pacienti, abia ajung materialele sanitare.
6. Sunt spitale mari in care asistentele medicale sunt epuizate, spitale in care abia daca exista asistente, altele in care asistente sunt suficiente, dar nu sunt medici si pacienti.
7. Sunt spitale modernizate, dar sunt spitale in care imaginea e deplorabila. Dar cam toate au un numitor comun: imaginea heterogena a infrastructurii.
8. Sunt zone in care acoperirea cu medici de familie e satisfacatoare, dar sunt zone in care populatia nu are acces la medici de familie.
9. In orasele mari, centre universitare se fac programe de preventie, dar ele nu ajung in sate si catune.
10. Sunt spitale spre care pacientii vin natural, dar sunt spitale din care pacientii pleaca in mod natural.
Si asa am putea continua la nesfarsit…
Consecinta:
Romania are cea mai mare rata europeana de mortalitate care ar pute fi evitata. Noi traim in medie mai putin decat cetatenii din alte state europene.
Toate acestea trebuie sa aiba o solutie candva!”
Cătălina Poiană, președinte al Colegiul Medicilor din România, anunță că declină orice ofertă de a face parte dintr-un eventual Guvern Tomac și precizează că va continua să promovez schimbările necesare sistemului de sănătate din poziția de președinte al Colegiului Medicilor din România.
”Am văzut în spațiul public informații referitoare la o eventuală propunere de nominalizare a mea pentru poziția de Ministru Ministerul Sănătăţii - România din perspectiva unui guvern tehnocrat.
Mulțumesc tuturor pentru încredere, dar declin cu respect această eventuală nominalizare.
Sunt președintele Colegiului Medicilor din România și sunt o persoană care își dorește să contribuie la dezvoltarea sistemul de sănătate, însă, cel puțin deocamdată, doresc să contribui la aceste schimbări din poziția actuală, de reprezentant al medicilor din România.
Pe de altă parte, consider că persoana ce va fi nominalizată pentru funcția de Ministru al Sănătății în Guvernul României trebuie să fie o persoană care a demonstrat calități manageriale incontestabile, cu rezultate obținute, care cunoaște sistemul de sănătate profund și poate prezenta un plan cu obiective și termene concrete și își poate asuma capitolul dedicat sănătății din programul de guvernare. (aspecte precizate și în comunicări anterioare)
De asemenea, consider important ca viitorul Ministru să se consulte cu noi, în calitate de reprezentanți ai corpului medical.
Nu caut și nu am căutat funcții. Fiecare trebuie să fie responsabil și să fie convins că, în momentul respectiv, este pregătit, are cunoștințele și abilitățile să își dedice activitatea și să își asume responsabilitatea aferentă unei poziții oficiale.
Nu este o funcție de bifat mediatic!
În sănătate, proiectele finalizate și binele adus pacienților și sistemului de sănătate sunt cele care vor defini activitatea și mandatul acelui Ministru al Sănătății care să poată purta cu onoare funcție de Ministru al Sănătății.
Voi continua alături de echipa mea să susțin și să promovez schimbările necesare sistemului de sănătate din poziția de președinte al Colegiului Medicilor din România”
