Este prima etapă spre personalizarea actului medical în cazul accidentelor vasculare cerebrale (AVC). Ea va permite stabilirea riscului hemoragic al fiecărui pacient în programul amplu „Times is brain” , adică trebuie acţionat rapid pentru salvarea neuronilor.
Potrivit unui articol consacrat accidentelor vasculare cerebrale din Sciences et Avenir, tratamentul de referinţă în ultimii 15 ani vizează tromboliza, injectarea de substanţe ce permit dezitegrarea cheagului care obturează o arteră cerebrală. Or, doar 15% dintre pacienţi beneficiază de acest tratament care trebuie rapid administrat, respectiv în primele patru ore şi jumătate de la debutul accidentului, pentru a spera la dezobstrucţia survenită în urma hemoragiei intracerebrale. Totuşi, în practica obişnuită, se pare că şi alţi pacienţi ar putea, de asemenea, să beneficieze, fără risc hemoragic, de aceeaşi injecţie chiar dacă este administrată mai târziu. Problema este dacă există capacitatea de a prognoza pentru fiecare pacient riscul de complicaţie hemoragică printr-un marker simplu. Este ceea ce a realizat o echipă de specialişti condusă de Didier Leys şi Regis Borde de la Universitatea din Lille şi, respectiv, Inserm.
Studiul, apărut în revista Neurology, permite, deci, personalizarea actului medical în cazul AVC. Cercetătorii au plecat de la ipoteza potrivit căreia inflamarea locală a vaselor de sânge, ca urmare a unui AVC are un rol imporant. În primul rând, cercetătorii au evidenţit, la animal, prezenţa de polinucleare netrofile, un tip de celule implicate în imunitate, în cazurile de tromoliză. Apoi, ei au verificat ipoteza lor pe un lot de 846 de pacienţi. Autorii studiului au arătat că, după tromboliză, o concentraţie mare de polinucleare netrofile este direct legată cu un risc mărit de hemoragie intracerebrală şi, de asemenea, cu un prognostic rezervat în primele trei luni după AVC. Cercetătorii au idenificat că raportul dintre netrofile şi alt tip de globule albe, limfocitele, era mai predictibil, superior cu 4,8, acest raport fiind, de asemenea, asociat cu un risc de patru ori mai mare.
Acest studiu va fi urmat de teste clinice pentru a stabili dacă intervalul de patru ore şi jumătate ar putea fi mărit, la care pacienţi este posibil acest lucru, evident fără cel mai mic risc hemoragic.
