Prezentată oficial drept o reglementare tehnică menită să protejeze drepturile fundamentale în mediul digital, Legea serviciilor digitale a UE se dovedește, în practică, un instrument de concentrare a puterii și de control al discursului public. Decizia secretizată inițial a Comisiei Europene împotriva platformei X scoate la iveală o logică periculoasă: sub pretextul „neutralității” și al luptei împotriva dezinformării, Bruxelles-ul își construiește capacitatea de a impune cenzură nu doar în Europa, ci la scară globală, scrie Wall Street Journal
Decizia împotriva platformei X pare tehnică la prima vedere, dar este, în realitate, o foaie de parcurs pentru cenzura viitoare.
Conceptele psihologice de proiecție și formare reacțională explică multe dintre derapajele politicii contemporane. Oameni care proclamă zgomotos că apără democrația liberală susțin, în același timp, politici care ar călca-o în picioare. Exact acesta este cazul Legii serviciilor digitale (Digital Services Act – DSA) a Uniunii Europene.
Săptămâna trecută, Comisia Judiciară a Camerei Reprezentanților din SUA a făcut publică decizia completă – până atunci secretă – a UE de a aplica prima amendă în baza DSA împotriva platformei X (fosta Twitter), în decembrie. Documentul confirmă exact ceea ce avertizau criticii: această lege amenință libertățile fundamentale ale tuturor.
Da, ale tuturor – inclusiv ale celor care trăiesc departe de Europa. Legea amplă adoptată în 2022 obligă platformele de social media să aplice legislația europeană privind discursul la nivel global. Susținătorii ei o prezintă drept o măsură tehnocratică, „neutră din punctul de vedere al conținutului”, menită să asigure aplicarea corectă a legilor adoptate democratic de statele membre. Comisia Europeană susține că „obiectivul principal” al DSA este „crearea unui spațiu digital care să respecte drepturile fundamentale ale cetățenilor și consumatorilor”, prin „stabilirea unui set clar de reguli la nivelul UE”.
Una dintre cele mai periculoase componente ale DSA este puterea enormă pe care o conferă Comisiei Europene, brațul de reglementare internațional al UE. În timp ce mare parte din aplicarea reglementărilor europene are loc la nivel național – unde există un grad mai mare de responsabilitate democratică – DSA împuternicește Comisia să investigheze platforme și să aplice amenzi de până la 6% din cifra lor de afaceri anuală globală pentru fiecare încălcare. În cadrul acestor investigații, Comisia joacă simultan rolul de procuror și judecător: acuză companiile de nerespectarea unei legi vagi și ambigue, apoi decide dacă răspunsurile acestora sunt suficiente pentru a respinge acuzațiile. O instanță americană ar anula o asemenea lege ca fiind neconstituțional de vagă și o batjocură la adresa dreptului la un proces echitabil.
UE prezintă Comisia drept un administrator neutru. Explicația publică, de 12 paragrafe, a deciziei de a amenda X în decembrie părea să confirme această imagine. Cele trei încălcări invocate păreau tehnice: practica actuală a platformei X de a verifica minimal identitatea utilizatorilor cu bifă albastră este considerată înșelătoare; X nu ar fi pus la dispoziție un registru public și ușor de căutat al tuturor reclamelor, așa cum cere DSA; iar platforma nu ar oferi cercetătorilor calificați accesul la datele sale, conform obligațiilor legale.
Însă decizia completă, de 184 de pagini, publicată de legislatorii americani, arată o Comisie care se comportă mai degrabă ca un mic despot, cu puțin sau deloc respect pentru procedurile legale.
Documentul se bazează pe interpretări șocante ale legii. El susține că bifele albastre ale platformei X încalcă articolul 25 din DSA, care prevede că „platformele online nu trebuie să proiecteze, să organizeze sau să opereze interfețele lor online” într-un mod care „afectează” capacitatea utilizatorilor de a „lua decizii libere și informate”. În interpretarea Comisiei, aceste „decizii” includ, de fapt, simple gânduri: dacă utilizatorii cred sau nu că un cont este autentic pe o platformă care „se promovează ca sursă de informații și știri”. Așa cum protestează X în răspunsul său, această interpretare extrem de largă a articolului 25 pune „în pericol practic orice interfață online implementată de orice platformă”.
Poate că membrii Comisiei au acces la clarvăzători de încredere pe care nu îi menționează, dar dovezile pe care le invocă drept bază principală pentru a declara neconforme bifele albastre sunt ridicole: un articol academic semnat de un profesor și trei doctoranzi, cu eșantioane minuscule; o duzină de articole de presă critice la adresa X; interviuri cu un fost angajat Twitter; și o postare pe blog a unei companii ruse de securitate cibernetică interzise pe piața americană de administrația Biden din motive de securitate națională.
Per ansamblu, decizia lasă impresia că verdictul anchetatorilor era stabilit dinainte. Documentul afirmă că, deoarece toate „presupusele încălcări” ale platformei X erau „evidente”, Comisia „s-a bazat în principal pe colectarea propriilor dovezi”. Pentru a stabili dacă X a evaluat prea strict cererile cercetătorilor de acces la date, Comisia a analizat 12 cereri, dintre care doar patru „în profunzime” – cifre ridicol de mici, având în vedere că X primise 151 de solicitări de cercetare într-o singură perioadă de două luni.
Toate acestea conferă deciziei un aer de „prindeți-l pe Hoffa”, adică impresia unei anchete în care ținta a fost stabilită dinainte, iar procedura și „dovezile” sunt folosite ulterior doar pentru a justifica o sancțiune deja decisă, nu pentru a ajunge la un verdict echitabil. Elon Musk a devenit o problemă pentru Comisie prin angajamentul său direct și lipsit de echivoc față de libertatea de exprimare. Deși decizia Comisiei nu obligă explicit X să cenzureze conținut, ea oferă Comisiei o armă devastatoare pentru a constrânge platforma în viitor în privința discursului. Investigațiile continuă pentru a stabili dacă X nu combate suficient „manipularea informației” și dacă nu elimină „conținut ilegal”.
Datorită deciziei din decembrie, Comisia poate adăuga acum – pe lângă acuzații de „discurs al urii” sau „dezinformare” – amenințarea ruinării financiare. Deși amenda din acest caz a fost de „doar” 120 de milioane de euro, Comisia nu a calculat-o pe baza veniturilor platformei X, ci pe baza veniturilor lui Elon Musk și ale „tuturor entităților juridice controlate direct sau indirect” de acesta. Asta înseamnă că o singură amendă viitoare ar putea depăși 6 miliarde de dolari – adică peste 200% din veniturile anuale raportate ale platformei X.
Comisia a sporit și mai mult presiunea pentru ca X să cedeze în privința cenzurii, obligând platforma să ofere cercetătorilor un acces mai facil la datele sale, în special celor care investighează „dezinformarea” în general – deși baza legală a acestei cerințe este discutabilă. Această măsură va face mult mai ușor pentru actorii pro-cenzură – inclusiv pentru unii interziși de Departamentul de Stat al SUA în decembrie – să găsească materiale care să justifice cereri de eliminare a conținutului.
Dacă Washingtonul sau voci europene lucide nu se opun Comisiei, platformele și cei dintre noi care prețuim libertatea de exprimare online vor rămâne, în mare măsură, la discreția ei. Să sperăm că, de o parte sau de alta a Atlanticului, mai există cineva căruia îi pasă de conservarea unei democrații liberale autentice.
