Pe măsură ce conflictul din Iran monopolizează atenția Washingtonului, armele occidentale și agenda diplomatică, Ucraina riscă să fie împinsă în plan secund exact într-un moment critic al războiului. Pentru Kiev, pericolul nu este doar militar, ci strategic: dacă Statele Unite își mută prioritățile către Orientul Mijlociu, iar Europa rămâne paralizată, Volodimir Zelenski s-ar putea trezi fără sprijinul de care depinde supraviețuirea Ucrainei. În acest nou joc de forță, Moscova are toate motivele să creadă că timpul începe să lucreze în favoarea sa, scrie Le Figaro
Temporar ștearsă din mass-media, din reuniunile ministeriale și din consiliile de apărare, războiul din Ucraina a trecut în plan secund. Conflictul din Orientul Mijlociu captează armele și atenția diplomatică de care Kievul are nevoie.
În lumea brutală a rețelelor sociale, un război îl alungă întotdeauna pe celălalt. Mai ales atunci când reconfigurarea raporturilor geopolitice, agravată de hybrisul lui Donald Trump, mută crizele de pe un continent pe altul cu o viteză amețitoare. Va deveni Ucraina victima colaterală a războiului din Iran? Aceasta este principala teamă a lui Volodimir Zelenski, care se teme să nu-i piardă deopotrivă pe americani, pe europeni și armele. Pentru că, încă din prima zi a intervenției coaliției israelo-americane, războiul din Iran și cel din Ucraina au devenit strâns legate.
De aproape o lună, ucrainenii privesc cu amărăciune spectacolul de foc al rachetelor antirachetă desfășurate pentru a contracara atacurile iraniene din Golf și din Israel. În primele zile ale războiului, Statele Unite și aliații lor au folosit deja mai multe interceptoare Patriot decât în patru ani de război din Ucraina. Încă din iarna trecută, guvernul ucrainean duce lipsă de arme capabile să intercepteze dronele și rachetele rusești. Se teme că stocurile se vor epuiza în curând. Îngrijorarea este alimentată de declarațiile secretarului american al Apărării, Pete Hegseth, care consideră că armele destinate Ucrainei „ar fi mai bine folosite pentru a servi propriul nostru interes”. Cu alte cuvinte, Ucraina nu mai este în centrul intereselor administrației americane. Ea este, de asemenea, temporar ștearsă din mass-media, din reuniunile ministeriale și din consiliile de apărare, zdrobită de urgența, violența și pericolul războiului din Iran.
În timp ce Donald Trump, presat de timp înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, încearcă să găsească o ieșire negociind cu iranienii, condițiile cerute de regimul de la Teheran pentru a accepta armistițiul — adică capacitatea de a se apăra, garanții de securitate și suveranitate — sunt aceleași pe care ucrainenii le cer de patru ani. „Asistăm la o inversare a istoriei. Dacă se ajunge la un acord, nu vom mai avea nimic de oferit ucrainenilor, pentru că totul va fi direcționat către Orientul Mijlociu”, comentează un diplomat.
Această lovitură de destin, pe care nimeni nu o prevăzuse, vine tocmai în momentul în care forțele ucrainene au realizat, din februarie încoace, cele mai importante avansuri teritoriale din ultimii doi ani. Cu ajutorul indirect al lui Elon Musk, care a tăiat accesul forțelor ruse la serviciul său de internet Starlink, armata ucraineană a putut relua ofensiva, s-a apropiat de pozițiile ruse fără a mai fi amenințată de drone și a recucerit 250 de kilometri pătrați de la forțele ruse. Dar pentru cât timp?
Gură de oxigen pentru Kremlin
Pentru că, dacă războiul din Iran slăbește Ucraina, el întărește Rusia. Creșterea prețului petrolului, cu un baril care a sărit de 100 de dolari, este o mană cerească pentru Vladimir Putin. Pentru Kremlin, este o gură de oxigen neașteptată, într-un moment în care, de la începutul anului, economia rusă se îndoia sub povara războiului și a sancțiunilor. „Există sentimentul că criza iraniană, mai ales dacă durează, avantajează Kremlinul”, rezumă Tatiana Kastouéva-Jean, specialistă a Ifri, în cadrul unei mese rotunde. Criza a stimulat și cererea pentru îngrășămintele rusești.
Ridicarea „temporară” a sancțiunilor asupra petrolului rusesc, decisă de Donald Trump pentru a limita efectele crizei, lucrează tot în favoarea lui Vladimir Putin, care vede cum vistieria Rusiei începe din nou să se umple. La fel și diviziunile apărute între americani și aliații lor europeni, care au refuzat să participe la o eventuală operațiune de redeschidere a Strâmtorii Hormuz. Un nou conflict între aliați care cade la fix pentru președintele rus, unul dintre obiectivele sale fiind să semene dezordine în Occident. Atenția deviată spre Orientul Mijlociu a redus, de asemenea, presiunea exercitată asupra lui Vladimir Putin pentru a accepta un armistițiu.
Războiul din Iran a schimbat și raporturile dintre Rusia și Statele Unite. Firea revine întotdeauna în galop. „Percepția lui Donald Trump devine negativă în Rusia după ce Kremlinul a constatat că negocierile cu Iranul au fost doar o momeală și că ele nu au împiedicat atacul american. La Kremlin se consideră că Donald Trump, contrar a ceea ce pretindea, este un intervenționist, partizan al schimbării de regim, așa cum a fost Bush în Irak. Asta consolidează viziunea durilor, care consideră că o victorie militară clară este o soluție mai bună decât negocierile cu administrația americană”, explică Tatiana Kastouéva-Jean.
În cetatea asediată care a devenit Kremlinul, demonstrația iraniană arată că nu este posibil să ai încredere în Donald Trump în negocierile privind Ucraina. În climatul de paranoia care îi domină trupul și mintea lui Vladimir Putin, decapitarea regimului iranian prin asasinarea ayatollahului Khamenei, după exfiltrarea forțată a lui Maduro din Venezuela, amintește că liderii regimurilor care nu convin Washingtonului au devenit ținte prioritare pentru Donald Trump…
Europa, pe margine
Volodimir Zelenski speră în continuare că va primi compensații pentru faptul că a pus expertiza ucraineană în domeniul dronelor la dispoziția țărilor din Golf. El speră, de asemenea, că, în cazul unei retrageri americane, europenii vor rezista. Dar, deocamdată, aceștia sunt blocați de veto-ul ungar al lui Viktor Orbán, care încearcă să frâneze împrumutul de 90 de miliarde votat de europeni.
În contratimp atât în războiul din Ucraina, cât și în cel din Iran, excluși din negocieri în ambele cazuri, europenii au fost reduși la rolul de casier al deciziilor luate la Washington. În timp ce discuțiile dintre Ucraina și Rusia au fost înlocuite de negocierile dintre Teheran și Washington, intervenția israelo-americană din Iran ar putea accelera sfârșitul războiului din Ucraina. În detrimentul Kievului.
Lipsiți de arme, de sprijin diplomatic și de energie, vor fi ucrainenii constrânși, într-un viitor apropiat, să cedeze presiunii americane și să accepte, în schimbul unor garanții de securitate, cedarea — fie și provizorie — a unor teritorii pe care rușii nu au reușit să le ocupe?
