Teroristul Carlos Șacalul este judecat pentru un atentat din 1974. El trebuia să-l ucidă pe Ion Mihai Pacepa în 1980

13 Mar 2017 | scris de Marina Constantinoiu
Teroristul Carlos Șacalul este judecat pentru un atentat din 1974. El trebuia să-l ucidă pe Ion Mihai Pacepa în 1980 Galerie foto (6)

Teroristul venezuelean Ilici Ramirez Sanchez, supranumit Carlos Șacalul, se află din nou în fața justiției, de data aceasta pentru un atentat din 1974.

Carlos Șacalul este judecat luni la Paris într-un caz de atac cu grenadă, din 1974, comis asupra complexului comercial Drugstore din cartierul parizian Saint-Germain, atentat soldat cu moartea a două persoane și rănirea altor 34. 

Într-un interviu publicat în 1979 într-o publicaţie arabă, Carlos recunoştea că el a aruncat grenada în magazin. În cursul instrumentării dosarului pentru actualul proces, teroristul a contestat însă faptul că ar fi acordat acel interviu. Contestat este însuşi procesul deschis acum. În opinia unuia dintre cei 5 avocaţi ai lui Carlos, "faptele sunt prescrise de mult". În plus, acesta a argumentat că procedura a fost anulată de două ori, în 1989 şi în 1999. În urma unei adevărate bătălii procedurale, justiţia a respins însă aceste argumente.

Sosit în sala de audienţe a tribunalui, bine îmbrăcat şi zâmbitor, ca de obicei provocator, Carlos şi-a asumat de la bun început trecutul în numele "revoluţiei".

 

Carlos, figură emblematică a terorismului ultrastângist din anii 1970, considerat un geniu al răului, este implicat și în acțiuni cu caracter terorist comandate de regimul comunist din România.

Rămase perplexe în fața unei justiții care se face atât de târziu, adică după 43 de ani, și deziluzionate în fața unui inculpat lipsit de empatie, multe dintre victime au decis să nu asiste la proces, scrie cotidianul francez La Croix.

Atentatul din 1974

La 15 septembrie 1974, puțin după ora 17:00, o grenadă a devastat Drugstore din Saint-Germain. După o anchetă realizată în cele patru colțuri ale lumii, o urmărire care a durat peste 20 de ani a principalului suspect, Ilici Ramirez Sanchez – alias Carlos Șacalul -  și un maraton procedural dincolo de norme, la Paris se deschide, în fine, acest proces, după peste patru decenii de la comiterea faptelor.

Guillaume Denoix de Saint Marc, președintele Asociației victimelor franceze ale terorismului (AFVT) explică, pentru La Croix, de ce multe dintre victimele lui Carlos nu se vor prezenta pentru a asista la proces. 

Victimele salută, evident, faptul că se face dreptate și că terorismul nu va rămâne nepedepsit. Numai că aceste audieri vin prea târziu și anumite victime nu prea au chef să se cufunde din nou în acea atmosferă a acelor ani teribili”, a declarat acesta, potrivit la-croix.fr.

În vârstă de 67 de ani, Carlos 'Șacalul' ispășește deja două condamnări de detenție pe viață pentru implicarea într-o serie de atacuri cu bombă soldate cu 11 morți în 1982-1983 și pentru uciderea a doi agenți de poliție francezi și a unui informator libanez în 1975.

Nicio empatie față de victime

El nu a arătat niciodată vreo empatie față de victime. ”A luat de două ori condamnare pe viață și nu va ieși probabil niciodată din închisoare, ultima armă care i-a rămas este puterea de a le face rău părților civile. Nu a spus niciodată vreo vorbă despre victime și nu vrea decât să provoace, pentru a atrage mai mult atenția asupra sa”, declară un magistrat familiarizat cu dosarul.

Ramirez a fost cel mai căutat fugar din lume în timpul Războiului Rece, când a orchestrat mai multe atacuri asupra unor ținte occidentale de nivel înalt, între care și o luare de ostatici soldată cu morți în 1975 la sediul Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) din Viena.

El a fost arestat în Sudan în 1994, iar de atunci se află în detenție în Franța.

Carlos Șacalul va fi judecat timp de trei săptămâni la Paris în acest nou proces de către o instanță special formată pentru acest atentat de acum 43 de ani, cel mai vechi care îi este imputat de justiția franceză și ultimul pentru care este inculpat în Franța.

Trebuia să cadă ucis de Carlos Șacalul

În 1980, Carlos Șacalul ar fi trebuit să îl ucidă pe fostul adjunct al șefului Departamentului de Informații Externe (DIE), Ion Mihai Pacepa, care în 1978 a fugit din România lui Nicolae Ceaușescu, obținând azil și protecție din partea Statelor Unite.

Foto arhivă personală Ion Mihai Pacepa

Fuga lui Pacepa a dat peste cap întreaga rețea de spioni a României, fiind o palmă dată regimului comunist, mai ales prin faptul că acesta a expus în Occident detalii despre dictatura comunistă din România. Consilier apropiat al preşedintelui Ceauşescu şi director adjunct al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE), Pacepa era un cunoscător din interior al sistemului şi al aspectelor secrete ale biografiilor membrilor conducerii Partidului Comunist. 

Foto arhiva personală Ion Mihai Pacepa

La o lună după fuga sa, Pacepa a fost condamnat la moarte în contumacie pentru „trădare, dezertare şi refuz de a se întoarce în patrie”.

Carlos Șacalul ar fi trebuit să îl ucidă pe Pacepa pe teritoriul Statelor Unite.

”În 1980, serviciul de spionaj român, CIE, condus de generalul Nicolae Pleșiță, l-a atras pe Carlos în România, i-a pus la dispoziție o vilă, în care a locuit împreună cu amanta sa, Magdalena Kopp, și l-a pompat cu informații potrivit cărora aș fi fost un simbol internațional al perfidiei jidănești. Apoi CIE a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul meu, și unitatea sa specializată antitero (UM 0544) i-a dat Șacalului o bază de antrenament în apropierea Bucureștiului. Acolo, el și oamenii lui au consumat importante cantități de muniție, precum și 2000 de kilograme de exploziv plastic (decontate ulterior de UM0544 prin raportul nr. 0010748 din 22 iunie 1981). 
Denumirea de cod a acțiunii pentru asasinarea mea în SUA a fost "Operația 363". Ea a fost propusă de CIE prin raportul Nr. 0012578 din 21.10.1980 și aprobată de șeful Departamentului Securității Statului, Tudor Postelnicu. Potrivit aprobării generalului Pleșiță, CIE l-a dotat pe Carlos pentru această operațiune cu șapte pistoale-mitralieră, 37 kg exploziv plastic EPH/88 și 178 kg exploziv plastic EPP/88”, a declarat Ion Mihai Pacepa într-un interviu pe care mi l-a acordat în februarie 2005.

Potrivit acestuia, ”Operația 363” a fost depistată și neutralizată de CIA și de FBI. ”În august 1994, Direcția de Securitate Teritorială a Franței (DST), cu care am colaborat, l-a răpit pe "Șacalul" din Sudan și l-a adus în Franța. Acolo el a fost condamnat la închisoare pe viață pentru că a omorât cu mâna lui trei ofițeri DST.
În anchetă, Șacalul a confirmat faptul că a primit de la români impresionante sume de bani, arme și explozivi pentru a mă asasina și pentru a organiza alte acțiuni teroriste pe teritoriul SUA și al Europei Occidentale”, a precizat Pacepa.

Gruparea teroristă pan-europeană condusă de Carlos Șacalul este și la originea atentatului cu bombă de la Munchen, de la sediul postului de radio Europa liberă, care a avut loc la 21 februarie 1981.

Acesta a fost singurul atentat comis de banda lui Carlos împotriva unei ţinte americane; şi singurul pentru care nu şi-a asumat niciodată răspunderea.

Teroriştii au plasat bomba în dreptul biroului de ştiri al secţiei cehe a postului Europa Liberă, în loc de secția în limba română, din eroare. Ținta era redacția în limba română, care deranja regimul comunist din România. La acea oră, trei membri ai redacţiei pregăteau buletinul de ştiri de la ora 22:00. La ora 21:50, în birou a sunat telefonul, un redactor a ridicat receptorul, dar nimeni n-a răspuns. În clipa următoare, o explozie a transformat redacţia într-o grămadă de moloz. Timpul exact al detonaţiei a fost ulterior confirmat de o agenţie germană de monitorizare a seismelor. Deflagraţia a fost atât de puternică încât a fost înregistrată de seismografe.

Deflagraţia a provocat pagube considerabile şi a semănat teroare în întreg cartierul. Ferestrele s-au făcut zob pe o rază de o sută de metri în jurul clădirii. Explozia a putut fi auzită în tot Münchenul. Distrugerile suferite de clădire au fost evaluate la peste două milioane de dolari. Doi locatari din zonă şi patru angajaţi ai radioului au fost grav răniţi. Dintre aceştia, secretara cehă Maria Pulda a avut ghinionul să fie rănită mai ales la faţă. Pentru a i se reface chipul, această femeie a fost supusă de-a lungul anilor la peste 20 de operaţii. Avea să moară în anul 2003, mutilată şi la suflet, nu doar la faţă.

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Externe

Ultima oră