Postul Crăciunului amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul.
Prin durata lui de 40 de zile, acest post aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul, scris pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii, se menţionează în Liturgica generală, a Pr. Ene Branişte.
Creştinii, postind cum se cuvine cele 40 de zile întru întâmpinarea Praznicului Luminos al Naşterii Domnului, asemenea Drepţilor Vechiului Testament, îşi curăţesc sufletele şi trupurile pentru primirea Lui Dumnezeu – Cuvântul întrupat şi născut din Sfânta Fecioară Maria.
Despre puterea postului modul în care trebuie să ne pregătim pentru a aduna foloasele lui aflăm din cuvântul Sfântul Ioan Gură de Aur: “Sunt mulţi care zic: «De ce trebuinţă este postul la cei care vieţuiesc în curăţie?» Dar aceasta este o întrebare a celor leneşi şi slabi. Că cine a fost mai curat decât Adam? Şi încă şi pe acesta nu l-a lipsit Dumnezeu de post. Pentru că ceea ce i-a zis lui: «Din toţi pomii ce sunt în rai să mâncaţi, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mâncaţi» – acesta este chip al postului.
Şi, de vreme ce de acest post a fost trebuinţă în rai, apoi cu cât mai mult afară din rai este el trebuitor. (...) Încă să cunoaşteţi cât se mânie Dumnezeu când se huleşte postul şi cât îl iubeşte pe cel ce îl ţine cu cinste. Adam n-a cinstit postul; drept aceea a auzit glasul Domnului zicându-i: «Pământ eşti şi în pământ vei merge.» Iată cât se mânie Dumnezeu, când defaimă cineva postul, că moarte aduce asupra celui ce nu poartă grijă de el.
Dar iată acum puterea postului. Că postul întoarce jumătate din calea ce duce la moarte. (...) Că Moise şi Ilie, când voiau să se apropie şi să vorbească cu Dumnezeu, la post alergau mai întâi şi mâini pătrunse de post aveau ei ridicate spre cer. Încă şi Însuşi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos a flămânzit, vreme de patruzeci de zile, netrebuindu-I Lui post, ci dându-ne nouă armă de biruinţă asupra a toată puterea diavolului”.(Sfântul Ioan Gură de Aur, “Din cuvintele duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi”).
