În Statele Unite, sprijinul pentru Israel nu mai este doar o temă de politică externă, ci un punct de ruptură major în interiorul ambelor partide. Pe fondul războiului din Iran și al reapariției unui discurs antisemit tot mai vizibil, influența lobby-urilor pro-Israel este contestată, reconfigurată și politizată într-un mod fără precedent, cu efecte directe asupra echilibrului de putere de la Washington și asupra alegerilor decisive care urmează, scrie Le Figaro
Chestiunea sprijinului pentru Israel acționează ca o linie de fractură atât în rândul democraților, cât și al republicanilor și promite să cântărească asupra alegerilor de la jumătatea mandatului din noiembrie.
Alegerile de la jumătatea mandatului, programate pentru noiembrie, vor determina mult mai mult decât componența Congresului: ele vor decide marja de manevră a lui Donald Trump și amploarea reală a programului său pentru un al doilea mandat. „Dacă pierdem alegerile de la jumătatea mandatului — ferească Dumnezeu — dacă pierdem majoritatea în Camera Reprezentanților, ar fi sfârșitul președinției Trump”, a declarat Mike Johnson.
Până atunci, câteva alegeri anticipate joacă rolul unor prologuri. Ca niște barometre politice, ele relevă un electorat fragmentat, atât între, cât și în interiorul celor două mari partide aflate sub presiune. Mai ales, ele aduc în prim-plan un nou centru de greutate al dezbaterii, atât la dreapta, cât și la stânga: pe lângă economie și social, se impune o temă internațională — sprijinul pentru Israel.
În New Jersey, în februarie anul trecut, ceea ce ar fi trebuit să fie o primară democrată de rutină a luat o turnură neașteptată. Tom Malinowski, politician de carieră, moderat, carismatic și declarat pro-Israel, a sugerat că ajutorul financiar și militar american ar putea, într-o zi, să fie condiționat.
O strategie contraproductivă
A fost suficient pentru ca puternicul lobby American Israel Public Affairs Committee (AIPAC) să verse sume considerabile prin comitetul său de acțiune politică pentru a-l bloca. „Ne vom concentra pe eliminarea candidaților care critică Israelul sau care doresc să condiționeze ajutorul”, explicase Patrick Dorton, purtătorul de cuvânt al comitetului de finanțare United Democracy Project (UDP), afiliat AIPAC.
Rezultatul? Rivala lui Malinowski, Analilia Mejia, ferm opusă Israelului și susținută de Bernie Sanders și Alexandria Ocasio-Cortez, a câștigat alegerile primare.
În Illinois, în urmă cu câteva zile, același scenariu. Jan Schakowsky, figură emblematică a establishmentului democrat și susținătoare de lungă durată a Israelului, a fost învinsă de Daniel Biss.
Acesta din urmă a fost susținut de J Street, un alt lobby pro-Israel, mai recent decât AIPAC și mai moderat, orientat către democrații liberali și evreii americani progresiști, care pledează pentru limitarea colonizării Cisiordaniei, condiționarea anumitor ajutoare americane și reluarea negocierilor cu Palestina. În pofida investițiilor consistente ale AIPAC împotriva lui Daniel Biss și J Street, Jan Schakowsky a pierdut.
Un nou lobby caută o alternativă
Relativ puțin cunoscut înainte de 7 octombrie, J Street este acum în plină ascensiune. Lobby-ul încearcă să se impună ca un punct de echilibru în chestiunea israeliano-palestiniană. În urmă cu un an, recrutarea unui fost consilier al Kamalei Harris, specialist recunoscut în Orientul Mijlociu, a marcat această ambiție de a deveni un actor central în redefinirea liniei Partidului Democrat pe acest conflict — linie dictată până acum de extrem de influentul AIPAC.
Pentru mulți, recentrarea dezbaterii pe sprijinul pentru Israel a devenit inevitabilă într-un moment în care spectrul antisemitismului reapare tot mai frecvent, atât la dreapta, cât și la stânga scenei politice.
În tabăra republicană, curentul izolaționist denunță influența Israelului asupra Statelor Unite, acuzând că acesta ar împinge administrațiile americane să se angajeze în conflicte contrare intereselor naționale.
O retorică însoțită, tot mai des, de un discurs deschis antisemit, difuzat de figuri intelectuale și mediatice conservatoare precum Candace Owens și Nick Fuentes.
În tabăra democrată, de la mișcările din campusuri până la mediile hollywoodiene, tot mai multe voci denunță războiul din Gaza și ceea ce consideră a fi deriva guvernului israelian spre extrema dreaptă.
Tradiția antisemită a Statelor Unite
Antisemitismul combinat cu izolaționismul nu este o noutate în Statele Unite. Înainte de intrarea în cel de-Al Doilea Război Mondial, societatea americană era deja profund divizată pe aceste teme, iar discursurile erau deosebit de violente. În 1941, înainte de atacul de la Pearl Harbor, mișcarea „America First” mobiliza intens împotriva intrării în război.
Cu câteva luni înainte de atacul japonez asupra Hawaii, aviatorul Charles Lindbergh declara, într-un discurs rămas celebru, la Des Moines: „Diverse grupuri, aici și în străinătate, justifică intrarea Statelor Unite în război în funcție de interesele și convingerile lor. […] Cele trei grupuri principale care au împins țara noastră spre război sunt britanicii, evreii și administrația Roosevelt.”
La acea vreme, acest antisemitism latent era alimentat, printre altele, de o cunoaștere limitată a atrocităților Holocaustului. Astăzi, el revine, alimentat de acuzații de masacre, pentru unii, sau de genocid, pentru alții, la adresa Israelului.
O criză internațională devenită problemă de societate
Războiul din Gaza, imaginile și relatările jurnalistice generate de acesta, amplificate de propaganda palestiniană și antisionistă viralizată pe rețelele sociale, au spulberat statu quo-ul dezbaterii și au propulsat una dintre cele mai complexe probleme geopolitice din istorie în logica binară a spațiului public.
Președintele lobby-ului moderat pro-Israel J Street, fost consilier al lui Bill Clinton și avocat, Jeremy Ben-Ami, declara în octombrie anul trecut pentru publicația britanică The Guardian: „Este cea mai importantă schimbare de atitudine pe care am văzut-o vreodată, nu doar în cadrul comunității evreiești americane, ci și în ansambl opiniei publice.”
La trei ani după 7 octombrie, la un an de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și la aproape trei săptămâni de la declanșarea operațiunii „Epic Fury”, dezbaterea despre Israel nu mai este limitată la politica externă: a devenit un revelator al tensiunilor profunde din societatea americană.
Apărând o poziție „America First”, dar asumând în același timp un aliniament fără echivoc cu Benjamin Netanyahu, Donald Trump a contribuit, fără să o intenționeze, la reaprinderea unei opoziții tot mai frontale și mai diverse față de Israel. Și la reapariția spectrului antisemit în societatea americană.
